Revista GETICA nr. 1-2 Nedisponibila pentru vanzare		Sumar: Cuvint inainte pag.5 Gabriel Gheorghe – O relitate ignorata: In vechime, Franta a fost romanofona! pag.9 1 Avertisment pag.9 2 Aspecte metodologice pag.12 3 Temeiurile lucrarii pag.15 Gabriel Gheorghe – Lingvistica, istoria…, defilee de erori pag.35 1 Cate ceva despre caracterul stiintific pag.35 2 Defect de intelegere? pag.43 3 SAREA, criteriu pentru regindirea Istoriei pag.49 4 Erori varii pag.89 In MEMORIAM David Popescu (1905 – 1991) pag.105 Notita privitor la â, î pag.110 In MEMORIAM Petre Tutea (1902 – 1991) pag.111 GRATULATIONES pag.115 Din activitatea Societatii Cultural Stiintifice GETICA pag.116 Revista Getica – Cuvint inainte Revista Getica isi propune sa faca cunoscute rezultatele cercetarilor pluridisciplinare, desfasurate in cadrul Societatii Cultural-Stiintifice Getica, referitoare la realitatile istorice si culturale ale Europei vechi, cercetari menite sa puna in evidenta unitatea spirituala, de limba, cultura si civilizatie, a Europei, in vechime, si aportul populatiilor Getice la aceasta. Necesitatea si oportunitatea cercetarii si determinarii stocului de adevaruri si erori pe care viziunea acceptata in prezent, asupra realitatilor europene in vechime, il contine, rezulta din faptul ca aceasta este intemeiata, mai ales, pe observatii si deductii numai aparent logice, facute, in principal, in manastirile occidentale din evul mediu, inainte de dezvoltarea vertiginoasa a stiintei in secolul XX, dar mai ales dupa al doilea razboi mondial. Se afirma ca aproximativ 95% din cunostintele acumulate de omenire sint obtinute in ultimii circa 50 ani. Or, cum sa mai stea in picioare un edificiu construit cu sute de ani in urma, pe intuitii si pareri, la care nu a participat cea mai mare parte a cunostintelor stiintifice, astazi la dispozitia noastra? Ca urmare, viziunile statornice, pe baza cunostintelor disponibile in evul mediu si modern, inainte de-a exista cea mai vaga idee despre existenta, in Europa, a unei limbi, culturi si civilizatii Vedice, despre cultura si istoria Indiei, inainte de aparitia arheologiei, antropologiei, biologiei, fiziologiei, paleontologiei etc. etc., inainte de descoperirea metodelor moderne de datare etc., nu mai corespund cu nevoia de adevar cultural si stiintific, cu trebuintele epocii in care traim. Este, deci, necesarca ipotezele pe baza carora s-au formulat teoriile si optiunile mai ales lingvistice, dar si din alte ramuri ale stiintelor umaniste, sa fie supuse unor analize pluridisciplinare serioase, fara prejudecati sau alte motivatii apriorice, pentru a determina gradul lor de coincidenta cu realitatea, asa cum se deseneaza ea din perspectiva stiintei contemporane, si a propune corecturi acolo unde va fi de trebuinta. Rezultatele cercetarilor noastre arata ca nu putine sint locurile unde apar ca necesare corectii substantiale. Revista Getica nu apartine nici unui curent si nu va practica nici o forma de tezism, nici un fel de partizanat. Sintem adversari hotariti ai exagerarilor si protoconismelor de orice fel. Vom adopta o linie de gindire independenta, excluzind orice tendinta spre aspecte care limiteaza ratiunea, distantandu-ne atit de tracomanie cat si de latinomanie, de slavomanie si de francomanie ca si de orice alte manii care au bantuit si mai bantuie in principal lingvistica, dar de care nu sint ferite nici alte stiinte umaniste. Nu ne vom lasa sedusi dacat de stiinta, cu rigorile si incomoditatile ei, si speram ca vom reusi sa nu ne abatem din drumul pe care ni l-am propus, pe care nu intrezarim decit o singura zeitate: adevarul, o singura metoda: argumentatia riguroasa, edificatoare, un singur tel: sporirea cunoasterii, intr-o zona existentiala ca aceea de care ne ocupam, in care cunoasterea este atat de putina. Trebuie sa remarcam ca privitor la istoria culturii si civilizatiei europene exista destule marturii si determinari care pun in lumina realitatea, dar care au fost trecute cu vederea, sau au ramas neobservate, probabil pentru ca nu au fost puse intr-un sistem de gindire unitar, coerent, consecvent cu el insusi, convingator. Getica va fi o revista deschisa, in sensul ca va insera o pluralitate de puncte de vedere, printre care si puncte de vedere “neortodoxe”, critici si atitudini adoptate de cititori fata de materialele publicate in revista, cu conditia ca aceasta sa fie la “obiect”, in limitele stiintei si exprimate in termeni civilizati. Pentru moment, datorita dificultatilor cu care ne confruntam, nu putem accepta decat texte in romana, engleza si franceza. Ii asiguram pe cititorii nostri ca nu vom publica nici o lucrare care sa nu contina fapte noi, realitati necunoscute inca, ca vom aduce contributii notabile la rezolvarea numeroaselor aspecte obscure sau nelamurite din istoria culturii si civilizatiei europene. Unele din studiile si cercetarile pe care le vom publica sint incheiate de 10-12 ani, o parte acestea fiind vazute si agreate de mari personalitati ale lingvisticii universale. Datorita vremurilor si lipsei de mijloace materiale, din aceste studii nu am putut publica mai nimic, exceptand un scurt interviu in Revista “Flacara” din 22 ianuarie 1981, pe cind era condusa de Adrian Paunescu, si doua articole in “Revista de Etnografie si Folclor” a Academiei Romane, nr. 1/1988 si nr. 3-4/1991, redactor sef fiind Alexandru Dobre, singurii care au acceptat sa publice si materiale nedogmatice. In prezent, din lipsa mijloacelor materiale (dotatie editoriala, spatiu tipografic, hartie, dictionare si carti de specialitate, spatiu de lucru, posibilitati de plata a unor colaboratori etc.) am fost obligati sa amanam peste doi ani aparitia revistei, Getica nefiind subventionata de nimeni. Cerem scuze abonatilor nostri pentru aceasta intarziere involuntara, in primul rand Universitatilor din Viena si din Liegre, care au achitat abonamentele ina din 1991. Din aceleasi motive, in loc de 4 numere pe an, cum era programata, pentru moment, Getica va apare semestrial, in numere duble. Vom fi recunoscatori celor care ne vor acorda concursul pentru aducerea la cunostinta publica a descoperirilor pe care le-am facut, care, speram, vor deschide noi perspective in lingvistica, in istorie, in istoria culturii si civilizatiei. Redactia revistei GETICA



Mitul potopului. Inadvertenţe în interpretarea religioasă

Gabriel Gheorghe

Descrierea acestei cărţi urmează sa fie introdusă pe site-ul www.gandirea.ro in curând. Vă rugăm să reveniţi pentru a afla noutăţile.

Mangaierile filosofiei - Boethius

Descrierea acestei cărţi urmează sa fie introdusă pe site-ul www.gandirea.ro in curând. Vă rugăm să reveniţi pentru a afla noutăţile.

Ing. GABRIEL GHEORGHE

Gabriel Gheorghe s-a născut în Bucureşti la 23 august 1929.

A absolvit în 1954 Institutul de Petrol şi Gaze, lucrînd ca inginer, proiectant şi cercetător ştiinţific între 1954-1957 (inginer la întreprinderea de distribuţie a gazelor, Bucureşti) şi 1964-1989 (inginer proiectant principal şi inginer proiectant şef, iar, între 1974 – 1989, proiectant tehnolog principal II – echivalent cu cercetător) în Institutul de cercetări şi proiectări pentru Petrol şi Gaze, ICPPG.

între 1957-1964 a fost închis, fiind implicat întâmplător într-un proces politic înscenat; achitat în 1970.

între 1957 – 1978, a publicat 6 cărţi cu conţinut tehnic.

I s-au recunoscut  contribuţiile ştiinţifice prin 2 Premii naţionale (pentru lucrări deosebit de valoroase în proiectare) în 1968 şi 1969, acordate de Comitetul de Stat pentru Construcţii, Arhitectură şi Sistematizare.

A publicat peste 80  mari articole tehnice şi extratehnice în ţară şi în străinătate: Franţa, Italia, R.F.G. şi Belgia.

Din pasiune, după 1973, întreprinde cercetări proprii multilaterale ample în istorie, lingvistică, etnologie, paremiologie, chiar literatură şi arhitectură (ex.Critica stilului arhitectural  modern, Belgia) ş.a.,  realizând interesante contribuţii sub forma altor 5 cărţi. Pentru una dintre ele – Proverbele româneşti şi proverbele lumii romanice. Studiu comparativ, 1986 – a primit PREMIUL ACADEMIEI ROMÂNE în 1990, “S. Fl. Marian”. Studiul a 346 proverbe româneşti, comparate cu cele similare din alte limbi romanice, respinge părerile nefondate potrivit cărora paremiologia românească cuprinde multe proverbe împrumutate de la alte popoare.

Editează şi prefaţează alte 6 cărţi.

în anul 2001 publică o ediţie critică şi completă a Geticii lui Iordanes (sec. VI).

însă tema de bază a preocupărilor sale este evidenţierea contribuţiei istoriei românilor la istoria Europei, considerând că ele se suprapun pînă către epoca a doua a fierului (sec. VII î.e.n.). Membru în colegiul de redacţie al “Revistei de etnografie şi folclor”, fondează în 1990 Societatea cultural-ştiinţifică GETICA şi editura Gândirea (1990 – 1994), cu ajutorul cărora redactează şi publică 4 numere în 2 tomuri din revista “GETICA”, în 1992 – 1994, în care-şi expune o parte din studiile, argumentele sale pentru fundamentarea ipotezei că Spaţiul Carpatic este vatra Civilizaţiei euro-indiene.

O expunere completă a ipotezei şi argumentelor sale este pregătită în tomul III al acestei reviste a cărei apariţie întârzie din lipsă de fonduri.

La simpozionul Civilizaţie şi geopolitică în Bazinul Carpatic, Bucureşti, 11-12 oct. 1999, are prilejul, pentru prima dată, să-şi supună teoria sa unei confruntări publice de cel mai înalt nivel ştiinţific, în comunicarea Spaţiul Carpatic – începutul civilizaţiei europene ? Nu au existat contraargumente. Participanţii au rămas blocaţi în faţa alternativei de a detrona teoria latinităţii limbii şi poporului român şi susţinerile unor consacrate nume din istorie.Redactat: Dan Stănescu2002

LUCRĂRI  DE  AUTOR:

(1) – Manualul inginerului petrolist, capitolul XX: “Obţinere, transport, depozitare,  distribuţie gaze şi proiectare utilaje, Ed.Tehnică., 1958.

(2) – Instalaţii sanitare în clădiri, E.T. 1958,  coautor

(3) – Instalaţii interioare de gaze combustibile. Proiectare, executare, exploatare, E.T. 1959.

(4) – Distribuţia şi utilizarea gazelor naturale. Proiectare şi execuţie, E.T. 1972

(5) – Exploatarea relelor şi instalaţiilor de gaze, E.T., 1975

(6) – Măsurarea debitelor  la fluide,E.T., 1978.

(7) – îndrumător pentru exploatarea reţelelor de distribuţie şi a instalaţiilor de utilizare a gazelor, 1974.

(8) – Arta culinară. Mică enciclopedie practică, 1982, coautor;

(9) – Mitul potopului. Inadvertenţe în interpretarea religioasă, Ed. ştiinţa pentru toţi,1982;

(10) – Proverbele româneşti şi proverbele lumii romanice. Studiu comparativ, 1986

(11) -   Duh şi reverie, 1997

(12) – A. Dumitriu – Retrospective, 1991, ediţie şi prefaţă de G. Gheorghe

(13) – Gheorghe Eminescu – Amintiri, 1995, ediţie critică de G. Gheorghe

(14) – Iordanes – Getica, ediţie îngrijită şi comentarii de G. Gheorghe, 2001, Fundaţia Gândirea, 151 p.

(15) – Studii de cultură şi civilizaţie românească, Fundaţia Gândirea, 2001, 135 p.

(16) – Revista “GETICA”, 1992 – 1994. Iată titlurile cîtorva articole:

– Franţa a fost românofonă

– Lingvistica, istoria …, defilee de erori

– Sarea, criteriu pentru regândirea  Istoriei

– Româna străveche – indo-europeana comună

Am parcurs aproape tot ce s-a scris, uneori cu scopuri politice, în legătură cu aşa-zisul dosar român-albanez.

Concluzia care ni s-a impus: prezumţii, jocuri ale imaginaţiei, răstălmăciri şi generalizări ale unor aspecte particulare, unele cusute cu aţă albă, dovezi multe de crasă neştiinţă, prezentate cu morgă de erudiţie. In totul ei tot, “problema” nu-i decît o pată pe obrazul ştiinţei.

De ce s-au ocupat cu această fantomă şi cîţiva oameni serioşi şi de bună credinţă? Nu există decît o singură explicaţie: oamenii mari fac greşeli mari.

In această privinţă, la începutul secolului XX, eruditul W. Mayer-Lübke scria: asemănările fonetice între albaneză şi română par mai puţin importante decît s-a crezut. Care ar fi dovezile pentru care procesele propuse conferă limbii române caracterul specific privitor la structura fonetică a cuvintelor? Vom răspunde că deocamdată nu le cunoaştem (Rumänisch, Romanisch, Albanisch. In: “Mitteilungen des Rumänischen Instituts an der Universität”, Wien, Heidelberg, 1914)

La această concluzie nu s-a adăugat nici un spor de cunoaştere, şi aceasta nu din cauza ignorării aspectelor fonetice, ci, mai grav şi supărător, datorită necunoaşterii aspectelor istorice şi lingvistice fundamentale.

Se va spune că în secolul trecut, când a luat naştere această poveste, nu se cunoşteau multe, dacă nu aproape toate, rezultatele cercetărilor fundamentale privind Europa veche (6500-3500 î.e.n.).

Toate civilizaţiile vechi au ca punct de pornire Spaţiul Carpatic (fig.1-fig.6).

Fig 1 (urmeaza sa fie introdusa) Fig 2 (urmeaza sa fie introdusa) Fig 3 (urmeaza sa fie introdusa)

Fig 4 (urmeaza sa fie introdusa) Fig 5 (urmeaza sa fie introdusa) Fig 6 (urmeaza sa fie introdusa)

Este adevărat că nu existau acestea şi multe altele din cercetările făcute în secolul XX de către Universităţi şi universitari celebri (a se vedea pentru o parte a acestora studiul introductiv al prezentului volum), dar dacă subiectul este înceţoşat ce i-a putut îndreptăţi pe cei care s-au ocupat de el să se pronunţe cu aplomb, ca despre o concluzie definitivă a ştiinţei?

După cît se pare, începutul l-a făcut slovenul Bartolomeu Kopitar, profesor la Universitatea din Viena. L-au urmat elevul său Fr. Miklosich şi B.P. Hasdeu.

Kopitar observase că limba română, cea mai veche dintre limbile romanice, nu-şi are originea de la Traian, ci cu mult mai dinainte, de atunci adică de când romanii au pus întâia dată piciorul în Iliric (a. Chr. 219), ap. Alex. Philippide, Opere alese, Ed. Academiei, 1984, p. 209-210 (subl. ns.)

./că românii sînt albanezi el crede evident pentru două motive, întâi pentru că sînt multe cuvinte albaneze în limba română, şi al doilea pentru că articolul se pune în urma substantivului atît în limba albaneză cît şi în limba românească.şi în limba bulgărească, şi pe care nu-l găseşte în altă parte în Europa decît la basci şi la scandinavi (ibid p.210), subl. ns.

Această notiţă fost publicată în 1829 şi Al. Philippide susţine că ea a provocat întreaga preocupare a lui Hasdeu în domeniul filologiei. Acesta şi-a apropiat ideea lui Kopitar din care şi-a format convingerea personală că românii ar fi acelaşi popor cu albanezii şi pe care s-a străduit, apoi, din răsputeri s-o probeze.

Fiind un temperament excesiv, pînă la urmă n-a dovedit nimic, nici nu era decît o pistă falsă, cum se va vedea, dar această idee fixă l-a dus la afirmaţii lipsite de orice temei:

Toate popoarele balcanice, românii, grecii, albanezii, sârbii şi bulgarii ne apar acum ca o singură familie strîns înrudită, ca un ????????? (simpozion) de fraţi, de veri şi de cumnaţi (ap. Al. Philippide, Opere alese, p. 210)

Ba, mai mult, depăşind şi acest prim stadiu, B.P.Hasdeu ajunge la aberaţii fără rest (v. Studii de lingvistică şi filologie, vol. 2, Ed. Minerva, 1988 ):

Sub raportul sintaxei se poate zice că românul la formarea cea “ab ovo” a graiului naţional s-a mărginit a aşeza materia latină peste fondul albanez (p. 471), subl. ns.

Această afirmaţie e absurdă. Când a fost creată limba română, probabil înainte de mileniul V î.e.n. nu exista nici elina, nici latina, nici albaneza şi nici un alt grai în Europa.

Prin fond dară, prin fondul cel nealterabil şi neînlăturabil românul e albanez, după cum francezul e celt.Elementele germanice la francezi sînt foarte multe şi palpabile, întocmai ca elementele slavice la români, p.472 (subl. ns.).

Slavismele la români, ca şi germanismele la francezi, fiind accidentale, aproape toate s-ar putea goni, fără ca prin aceasta să se zguduie edificiul limbii naţionale, pe când celtismul la francezi şi albanismul la români nu se poate atinge fără o catastrofă totală (p.472), subl. ns.

B.P.Hasdeu nu spune în ce ar consta această catastrofă totală, o simplă formulă, şi nici măcar nu aduce cea mai neînsemnată dovadă pentru afirmaţii atît de tranşante şi de excentrice.

Vom prezenta lista de cuvinte curat albaneze la noi, despre care, cîteva rânduri mai jos, inventează că numărul unor asemenea vorbe, esenţial albaneze, în graiul nostru cel mai de baştină, adecă din gura ţăranilor este foarte mare (p.469), subl. ns.

Atît de mare încît. nu există.

Cîteva din cuvintele pe care H. le dă curat albaneze, ca şi celelalte de altfel, sînt numai curat româneşti şi au ajuns în albaneză prin faptul că albanezii sînt originari din Dacia, din Spaţiul Carpatic, cum vom arăta mai departe.

Hasdeu şi, înaintea lui, Kopitar şi Miklosich n-au făcut decît să generalizeze o simplă, minusculă observaţie particulară de pe urma căreia în logică nu se poate trage nici o concluzie.

Chiar dacă se invocă cîteodată şi aşa-zisa bulgară, basca rezultatul este acelaşi: afirmaţii, declaraţii fără nici o probă cît de cît serioasă.

In logică se ştie că Ex mere particularibus nihil sequitur (Din două premize particulare nu rezultă nici o concluzie).

Or, dacă H. n-ar fi fost grăbit şi ar fi verificat raporturile lexicale între română şi alte graiuri din Europa ar fi constatat că în oricare din ele se găsesc mai multe cuvinte româneşti decît în albaneză, că ridicate la scară europeană raporturile lingvistice româno-albaneze, cu care şi-au irosit vieţile şi cîţiva lingvişti remarcabili, sînt cu totul nesemnificative.

În franceză am găsit peste 1300 de cuvinte româneşti + elemente fundamentale de gramatică (pentru unele din acestea vezi studiul introductiv), nu 20 vorbe albaneze în română, cîte pretinde H. sau 39, cît au descoperit alţi erudiţi savanţi.

Iată cîteva din cuvintele româneşti pe care le-am identificat în franceza veche în proverbe, în expresii populare etc.:

1) ades, 2) cocă, 3) cloşcă, 4) a căuta, 5) da!, 6) nu!, 7) a muşca, 8 ) a pişca, 9) rău, 10) sigur, 11) oaie, 12) a băga, 13) a scuipa, 14) sur, 15) nea, 16) lene, 17) ou, 18 ) ba!, 19) aprins, 20) ajun, 21) a adăsta, 22) jos, 23) fui, 24) muiere , 25) abătut, 26) berc, 27) cap, 28 ) loc, 29) a da, 30) murit etc. (pentru surse vezi “Revista de Etnografie şi Folclor”, nr 3-4/1991, p.111-128 ).

Iată cuvintele pe care B.P.H. le declară curat albaneze în română: brad, buză, codru, ghimpe, mal, bucur, ghiuj (în Moldova), vâj (în Ardeal), grumaz, năpîrcă, bunget, barză, stăpîn, viezure, gata, sat, vatră, moş, mire, părîu, văpaie etc. (Studii de lingvistică şi filologie, vol. 2, Ed. Minerva, 1988, p.469).

In note, editorul Grigore Brâncuş (p.547) are reţineri pentru: codru, mire, sat, stăpân, văpaie.

Cuvintele pe care H le declară curat albaneze la noi nu sînt albaneze, ci, cum am spus, româneşti străvechi.

Am atras de mai multe ori atenţia asupra eruditei cercetări a Universităţii din Cambridge publicată sub titlul The Cambridge History of India, 8 volume a cca. 800 pagini. In volumul I, p. 71 scrie că din Spaţiul Carpatic au plecat indo-persanii, grecii, italioţii, celţii, germanii etc. (v studiul introductiv), dar nimeni n-a luat-o în seamă.

Ce au nevoie erudiţii lingvişti români de o cercetare care priveşte spaţiul românesc făcută la Universitatea din Cambridge? Ei au ştiinţa lor, dată odată pentru totdeauna, au formulele lor. De ce să se încurce cu cercetări ale altora? La noi nimic nu s-a schimbat din vremea lui Hasdeu. Lingvistica română e eleată.

In Cele mai vechi Upanişade (traducere Radu Bercea, Ed. Stiinţifică, 1993) găsim:

1) Sat = fiinţa, cel care fiinţează, ceea ce este (p. 36, 49, 121, 127, 169, 192, 195, 196, 197). Aceasta este originea lui sat, în nici un caz albanezul fšat sau fshat, cum credea Hasdeu. Cuvîntul vine din cultura vedică, cea mai veche cultură cunoscută a Spaţiului Carpatic.

Locul unde un întemeietor, un moş, îşi aşeza locuinţa, pentru el şi pentru urmaşii săi, se numea sat, ceea ce a luat fiinţă, este, fiinţează, căci înainte de el nu exista altceva în acel loc.

Cuvîntul sat desemnează locul lui geografic, vatra satului şi, totodată, populaţia, proprietăţile lor colective, moşia lui (Neagu Djuvara, Intre orient şi occident, Humanitas, 1995, p.230)

Deci cuvîntul defineşte fiinţa unei colectivităţi umane complexe.

In Ţările Române, orice bucată de pământ nedesţelenit aparţine primului venit; nu că n-ar avea proprietar, însă, dacă nu este lucrat şi nu este împrejmuit, cel dintâi care vrea să sape, să planteze sau să zidească ceva pune mâna pe el, plăteşte dijmă dacă nu clădeşte nimic pe el şi ceva pe deasupra dacă clădeşte. In ultimul caz pământul este al lui ; chiar şi un prăpădit de gard de mărăcini este semnul proprietăţii inviolabile ; vinde, dă şi transmite copiilor săi acest bun atît de lesne dobîndit, fără măcar să-l întrebe pe primul proprietar. (Contele d’Hauterive, Memoriu despre starea Moldovei la 1787, Bucureşti, 1902, p. 372-373)

După cum se vădeşte, privitor la modul de circulaţie a pământurilor şi la posibilitatea întemeierii de noi fiinţe complexe (sate) totul este specific obiceiului pământului din Ţările Române.

Sîntem surprinşi că în dicţionarele explicative ale limbii române s-a putut scrie că etimonul românescului sat ar fi latinul fossatum = şanţ de întărire (??), un simplu urechism, din latina medievală, în care fossa=groapă, şanţ, unde nu se găseşte măcar ideea de sat.

Etimologia aceasta este criticabilă şi pentru că porneşte de la ideea falsă că ar fi fost posibil vreodată în istoria societăţii umane să se pornească de la complicat (fossatum-8 litere, 3 silabe) şi să se ajungă la simplu (sat-3 litere, o silabă), ceea ce nici logic nu se poate concepe, nici faptic nu se poate dovedi.

Viitorii indieni au roit din Carpaţi în mileniul III î.e.n., cu vedele şi upanişadele, pe care le-au trecut în scris mult mai târziu în India, unde numeroase cuvinte din străvechea cultură carpatică a vedelor se găsesc şi azi în hindi, în sanscrită etc. In aceste condiţii frizează neverosimilul invocarea, ca origine pentru sat, a unui latinism medieval, cu semantism cu totul alături de realitate.

Să mai examinăm cîteva cuvinte din cele pe care Hasdeu le declară curat albaneze în română:

2) Brad pe care şi astăzi albanologii îl cred albanez, ceea ce nu se poate primi. In Wordlist Gipsy-English alcătuită de Olof Gjerdman şi Eric Ljungberg (Acta Academiae Regiae Gustavi Adolphi XL, The Language of the Swedish coppersmith Gipsy Johan Dimitri Taikon, Falköping, 1963, Uppsala) găsim:

Brádo m(asc)/gran, tall/fir, spruce

Et. Rum. Brad Tanne, Fichte

Intre bare înclinate, echivalentele suedeze, apoi traducerea în engleză, după etim. Rum/anian, traducerea în germană.

Această limbă ţigănească reprezintă unul din dialectele populare din India. Acest Taikon s-a născut în Suedia la 20 mai 1879, a călătorit în Norvegia, Finlanda, Rusia (Arhanghelsk şi Baku), în Ţările Baltice, Polonia, Germania şi Franţa. A murit la 15 octombrie 1950 la Stockolm.

N-a trecut niciodată prin România.

In legătură cu stăpân, H. se contrazice: în volumul II, p. 469 îl dă curat albanez, iar în volumul I p. 61 îl consideră curat bulgăresc.

In glosarul profesorilor Gjerdman şi Ljungberg mai găsim în dialectul popular indian vorbit de romii din Suedia, dintre cuvintele pe care H. le consideră curat albaneze pe:

3) bucurá (bukurisávav, p.218 ), be (feel) glad, rejoice, cu etim. din Rum. bukura refl. sich freuen, sich belustigen

4) gata (p. 238 ) care figurează şi în literatura vedică etc.

5) vatra (p.376), de asemenea prezent în cultura vedică

In A Magyar szokeszlet Roman elemeinek Törtenete (Istoria cuvintelor maghiare de origine română) de Bakos Ferenc, Akademiai Kiado, Budapesta, 1982) figurează în diferite graiuri maghiare jumătate din cuvintele pe care H. le dă curat albaneze în română:

1) brad, p. 445;

2) buză, p. 40, 286, 381, 431;

3) bucura, p. 154, 440;

4) grumaz (cu familia de cuvinte), p. 115, 22, 65, 432, 463;

5) barză, p. 142, 408;

6) gata, p. 16, 384, 452;

7) vatră, p. 113, 125, 167, 245, 417;

8 ) moş, p. 114, 162, 302, 85, 435, 443;

9) pârâu, p. 448

In ce-l priveşte pe mal, el este străvechi în română şi se găseşte în maghiară cel puţin de la începutul secolului XIII (v. N. Drăganu, Românii în sec. IX-XIV pe baza onomasticii şi toponimiei, Bucureşti, 1933), iar în albaneză sensul marginea unei ape (Pe malul apei se împletesc cărări ce duc la moară, G. Coşbuc, Mama) nu există.

Noi n-am avut răgazul să facem un studiu specific pentru cuvintele pe care Hasdeu le declară curat albaneze în română. Ne-am uitat numai în cîteva instrumente de lucru care ne-au fost la îndemână. Am găsit 11 din cele 20 reclamate de H., din care 5 într-un dialect din India, 10 în graiuri maghiare şi multe în bulgară.

Presupunem că Hasdeu s-a lăsat antrenat în această poveste şi pentru că pe vremea lui nu existau atîtea instrumente de lucru ca azi, iar la roirea unor indo-persani din Spaţiul Carpatic nimeni nu se gândea. Această pistă a fost deschisă de studiile amintite, ale Universităţii din Cambridge, publicate în 1922.

Dar “albanologii” din sec. XX (I.I.Rusu şi alţii) nu mai au această scuză pentru poziţia lor întârziată în ştiinţă.

Era de aşteptat ca această imaginară prezenţă lexicală albaneză în română să fie exploatată de pescuitorii în apă tulbure, de atleţii de serviciu ai autorităţilor austro-ungare de acum 130 de ani.

In colecţia sa de întrebări retorice, bănuieli, presupuneri şi declaraţii, scrisă la comandă şi intitulată Romänische Studien (Studii Româneşti), Leipzig, 1871, 364 p., Roesler, un autodidact (N. Iorga, Istoria românilor din Ardeal şi Ungaria, ESE, 1989, p. 24) foloseşte printre altele şi teza existenţei unor albanisme în română ca “argument” pentru ideea fixă a formării poporului român la sud de Dunăre:

Unde însă în altă parte decît în peninsula sudică ar fi putut recepta oare daco-româna împrumuturile din albaneză? (p. 126).

Asupra acestei teze autorul revine încă de cîteva ori, dar efectul e acelaşi : premise false, concluzii departe de adevăr. Teza fiind inventată în scopuri politice, acelea de a lipsi populaţia Ardealului, cea română, de drepturi politice şi cetăţeneşti, nu avea cum să obţină şi să-i lipească argumente ştiinţifice. De altfel, nu se găseşte nicăieri în cuprinsul volumului vreo analiză a evenimentelor menţionate, vreo preocupare pentru o argumentare oarecare pentru viziunile pe care le construieşte în conformitate cu intenţia premeditată căreia îi e subordonată materia conţinută în volum.

In opinia noastră, scrierea nu are vreun merit istoric şi nici măcar literar. Dacă s-a bucurat de vîlvă, de notorietate în imperiul dualist, aceasta s-a datorat faptului că, fiind destinată exclusiv unor scopuri politice, a fost introdusă în programele didactice ale şcolilor din Austro-Ungaria.

Consideraţiile lui Roesler sînt alături cu realitatea. Despre episodul retragerii celor două legiuni de către Aurelian el scrie : este de presupus (!) că populaţia paşnică de la oraşe şi sate se va fi grăbit să-şi părăsească patria, devenită nesigură, încă sub protecţia legiunilor, pentru a nu cădea pradă brutalităţii barbarilor (p. 69), subl. ns.

Unde s-a mai auzit în istorie de o populaţie grăbită să-şi părăsească patria? In timpul năvălirilor barbare, care încep cu hunii, populaţia pleca în bejenie în codru, la munte, dar în patrie, nu în afara ei.

Configuraţia Carpaţilor e unică în Europa şi poate în lume. O treime din suprafaţa Ţării, zonă muntoasă, acoperită cu păduri seculare, oferea protecţie şi adăpost întregii populaţii, satele fiind aşezate la distanţe relativ mici faţă de zona de adăpost sigur. Niciodată năvălitorii nu intră în pădure, de teama surprizelor care i-ar putea întâmpina .

Vorbind despre unguri, Roesler însuşi foloseşte aceeaşi idee:

Ardealul nu-i atrăgea, fiind un ţinut muntos, străbătut de văi adânci. Dar un sentiment şi mai puternic i-a ţinut departe de el, teama (subl. ns.). p.82. Nici Ştefan nu a reuşit să supună încă Ardealul, deşi trebuie să fi întreprins, probabil, o incursiune într-acolo. Pe la 1070 stăpânirea maghiară se mai limita încă la Ungaria (p.83).

Abia sub domnia lui Ladislau cel Sfînt (1078-1095) Ardealul devine, sub denumirea de Ultrasilvana sau Transilvana, parte componentă a regatului maghiar. Pînă unde se întindeau hotarele ei de atunci rămâne un fapt INCERT (p. 83), subl. ns.

Nu se aduce nici o dovadă pentru această declaraţie.

Prin aceasta, Ardealul a devenit un teritoriu colonial al maghiarilor. Totuşi, pentru îndeplinirea acestei sarcini ei nu erau destui ; ei au fost nevoiţi să încredinţeze unei populaţii mai harnice, spiritualiceşte mai unitară, misiunea de a face locuibile şi de a apăra acele teritorii, care nu-i atrăgeau pe stăpânii maghiari şi care aveau nevoie de mâini mai active decît ale ruralilor maghiari (p. 84), subl. ns.

Pînă la 955 e.n. ungurii întreprind 45 de expediţii de jaf în Germania, în Franţa, în Italia etc. la multe sute de kilometri distanţă, dar n-au făcut nici o încercare de a pătrunde în Ardeal, la cîteva zeci de kilometri, şi asta de teama pădurii dacice, de care s-a temut şi Alexandru cel Mare, când a pătruns în ţinutul getic, la 335 (subl. ns.).

Ca să i se îndeplinească scenariul, să invoce depopularea Spaţiului carpatic şi transferul populaţiei la sud de Dunăre, unde, nu-i aşa?, au primit cîteva cuvinte albaneze, Roesler se întreabă: de ce populaţia Daciei să nu-şi fi părăsit cu entuziasm locuinţele şi să plece cu mâna goală în sudul Dunării, când din mâna împăratului lor li se ofereau adăposturi şi pământuri sigure în Moesia, în mijlocul compatrioţilor etc. (p. 70).

Toată pledoaria n-are nici o bază reală sau documentară, dar îi apărea ca necesară pentru a-şi justifica şi împlini obligaţiile asumate: acelea de a arăta că spaţiul românesc s-a golit de populaţie şi a rămas depopulat un mileniu ca să fie- în basmul lui Roesler- ungurii, despre care tot el spune, în altă parte, că au dispărut, primii locuitori ai Ardealului. Iorga spune că ar fi fost un tip inteligent, ceea ce nu rezultă din ceea ce scrie, căci era o imposibilitate naturală ca spaţiul care oferea cele mai uşoare condiţii de viaţă, singurul din Europa, să fie părăsit de locuitori, iar aceştia să se deplaseze în locuri unde ar fi murit, datorită lipsei condiţiilor de viaţă. Fără permanenţa românilor în Ardeal şi în zonele circumcarpatice, nici la sudul Dunării, nici în Panonia şi în nici unul din spaţiile peridacice n-ar fi putut vieţui, nici oamenii, nici animalele lor.

Apoi, oamenii ştiau că fie viaţa cît de rea, tot mai bine-n ţara ta. In afară de Roesler nimeni din populaţia ţării nu credea în siguranţa adăposturilor şi pământurilor oferite de împărat:

Dealtfel, împăratul (Aurelian) va fi asasinat peste doi sau trei ani şi cu asta înceta şi siguranţa oferită de el.

Apoi, Roesler este probabil singurul din zonă care nu ştie că spaţiul sud-dunărean, pînă la Balcani a fost cel mai des lovit în toate năvălirile, pustiit pur şi simplu, iar locuitorii duşi în robie sau vînduţi ca sclavi.

Era din Imperiul Roman cel mai departe de capitală, cel mai expus şi cel mai greu de apărat.

Iată pentru ce locuitorii Spaţiului Carpatic au preferat siguranţa codrilor şi munţilor celei oferite de împărat şi au rămas în locuinţele lor, oricum cu infinit mai puţine riscuri decît în graniţele temporare ale imperiului.

Imperiile au dispărut, românii au rămas lângă munţii şi codrii lor, pe care i-au îndrăgit încă din străvechea antichitate. Avem în acest sens mărturia lui Florus (sec. I e.n.) Epitome bellorum omnium annorum DCC (Rezumat al tuturor războaielor în curs de 700 de ani) în care scrie Daci montes inhaerent (Dacii stau lipiţi de munţi).

Astfel că despre vreo influenţă albaneză nu poate fi vorba, cît sîntem în zona realului. In povestiri totul e posibil, inclusiv ca puricele să fie potcovit cu 99 ocale de fier şi să se ridice în slava cerului, deci şi influenţa albaneză şi orice altă influenţă.

Aşa cum foarte avizatul Flavius Vopiscus, cum scrie Roesler, nu-i decît o fantomă, un personaj născocit.

Robert Roesler n-are decît o idee: să găsească nişte “argumente” din care să reiasă, fie şi diform, ceva care să aducă cu o părăsire a spaţiului românesc de către populaţie şi ceva asemănător pentru cealaltă idee fixă : că cei care şi-au părăsit, fără motiv, locuinţa de baştină s-au aşezat la sud de Dunăre.

Scenariul propus e o imposibilitate naturală: fără românii din Ardeal şi zonele pericarpatice care să scoată sarea şi s-o trimită, printr-un uriaş agregat uman, pe drumurile sării (v. studiul II) Europa n-ar fi supravieţuit demografic.

Desigur Roesler n-avea de unde să ştie acestea, pe vremea sa fiziologia nu exista ca ştiinţă sau nu se ajunsese să se cunoască rolul hotărîtor al sodiului (sării) pentru funcţionarea inimii. Asta nu înseamnă că o confruntare ideatică între afirmaţiile sale amatoristice şi ştiinţa contemporană, pentru a verifica stocul de adevăr şi eroare conţinut în cartea sa, care a făcut atîta spumă istorică, nu este necesară.

Aceasta mai ales pentru că deşi ştiinţa a revoluţionat întreaga desfăşurare a vieţii umane şi că aproape tot ce s-a scris cu o mie, cu cinci sute sau cu o sută de ani în urmă a murit de moarte bună, totuşi istoriografia maghiară, neavând nici un adevăr în traistă, a rămas tot la R. Roesler şi la povestirile lui (v. Histoire de la Transylvanie, Akademiai Kiado, Budapest, 1992):

La langue roumaine est unie, elle ne présente que des différences dialectales entre le parler du Nord dit daco-roumain . et le parler du Sud, dit macedo-roumain . Tous deux comprennent cependant des mots provenant de l’albanais ou d’une langue ancestrale commune . Or, les Albanais avaient toujours vécu dans la partie centrale de la peninsule balkanique, seul endroit ou ils purent avoir des contacts avec les ancetres des Roumains (p. 182), subl. ns.

Limba română este unită (unitară ?), ea nu prezintă decît diferenţe dialectale între limba din Nord zisă daco-română….şi limba din Sud, zisă macedo-română…Amândouă însă conţin cuvinte provenind din albaneză sau dintr-o limbă ancestrală comună….Or, albanezii trăiseră totdeauna în partea centrală a peninsulei balcanice, singurul loc unde putură să aibă contacte cu strămoşii românilor.

Ce simplu e din gură : cca. 8-10 milioane de români au părăsit un spaţiu de peste 300.000 kilometri pătraţi ca să ajungă în centrul Peninsulei Balcanice într-un spaţiu minuscul să împrumute 20-30 de cuvinte şi pe urmă să revină acasă . ce contează? În poveşti călătoriile se fac cu viteza gândului şi orice e posibil. De atunci bancherii s-au îmblânzit : trimit ei cîţiva emisari să trateze împrumutul, nu mai cheamă popoarele la Bancă.

Ce nu face “ştiinţa” istoriografică maghiară ca să-i iasă pasenţele? Dar dovezile că lucrurile s-au petrecut aşa, iar nu altfel, unde sînt?

Nombre de sources byzantines attestent la présence des Roumains en Thessalie et en Macédoine, entre les Xe et XIIe siecles (p. 182).

Un număr de surse bizantine atestă prezenţa românilor în Tesalia şi Macedonia între secolele X şi XII.

Sursele bizantine n-au nume, n-au autori! Este “mica”deosebire dintre legendă şi ştiinţă.

Noi am parcurs Nombre de sources byzantines şi n-am găsit măcar una în care să scrie ce pretinde istoriografia maghiară. Sursele bizantine scriu despre vlahi, populaţia reală, atît antropologic cît şi spiritual, ca limbă etc. din Peninsula Balcanică, ca şi în Iliria, în Panonia şi în restul Europei, dar niciodată despre Rumâni/Români.

Când a reorganizat Imperiul Roman, spre sfîrşitul sec. III e.n., Diocleţian a numit Romania teritoriul locuit de geto-traci. Dacă ar fi avut vreo legătură cu Roma termenul s-ar fi potrivit Italiei. De fapt, Roma, Romania, România sînt vechi nume pelasgice (ap. Vasile Lovinescu, Dacia hiperboreană, p. 41)

Tradiţia pelasgică s-a păstrat în mai multe zone din Europa, dar cea primordială a rămas în Carpaţi.

La grande dispersion des Roumains sur une tres vaste aire géographique par rapport a leur importance d’aujourd’hui, ainsi que leur apparition relativement tardive en Transylvanie peuvent essentiellement s’expliquer par leur mode de vie de bergers nomades. C’est ce qui ressort également de l’analyse des mots communs a l’albanais et aux dialectes roumains du Nord et du Sud (p.182) subl. ns.

Marea răspîndire a românilor pe o arie geografică foarte vastă în raport cu importanţa lor de astăzi, ca şi apariţia lor relativ târzie în Transilvania, se pot explica esenţial prin felul lor de viaţă de păstori nomazi. Este ceea ce rezultă din analiza cuvintelor comune între albaneză şi dialectele române din Nord şi din Sud.

Un trait commun de ses (?, notre note) mots saute aux yeux c’est qu’ils se raportent tous a la vie de pasteurs montagnards (??, notre note) ou peuvent y etre ramenés. Les terms relatifs a l’agriculture, par contre, y font visiblement défaut a l’exception du pois (mazăre), de sa gousse (păstaie) et de l’outil crochu (grapă),…Les noms roumains de plantes et d’outils, ainsi que de terminologie agricole sont d’origine

O trăsătură comună a acestor cuvinte sare în ochi aceea că se referă toate la viaţa păstorilor munteni cu care pot fi identificate . Termenii referitori la agricultură, dimpotrivă, lipsesc cu excepţia mazărei, a păstăii sale şi a grapei…Numele româneşti de plante şi de unelte ca şi cei din terminologia agricolă sînt de origine

latine, slave et hongroise (p. 182-183) sic!

latină, slavă şi ungară.

Uneltele pe care Spaţiul Carpatic le producea cu mii de ani înainte de fundarea Romei, cu mii de ani înainte de menţionarea slavilor şi a ungurilor ca şi numele dacice de plante notate de Dioscoride şi Pseudo Apuleius, au primit nume latine, slave şi ungureşti.

Est modus in rebus!

Dacă e adevăr cît un bob de muştar în ce spuneţi, de ce nu destăinuiţi şi numele ca să le ştim şi noi.

Mai citiţi-l pe Franz Joseph Sulzer că a scris doar pentru unguri împotriva românilor, dar evidenţa n-a putut s-o înlăture cu totul: în Dacia, limba valahă, deşi a fost în contact cu atîtea limbi străine, n-a împrumutat nimic de la ele, astfel că, de pildă, NU EXISTĂ UN SINGUR CUVÎNT UNGURESC COMUN ÎNTREGII LIMBI VALAHE (Geschichte des Trasalpinischen Daciens, vol. I, p. 41), subl. ns.

Qui habet aureas audiendi audiat.

Naturalistul francez Hacquet a studiat pe la 1794 flora Moldovei unde a descoperit planta pe care a numit-o Aconitum Moldavicum. El a scris că nu cunoaşte un popor mai bun botanist ca poporul român, care cunoaşte perfect plantele ţării sale, cu calităţile lor medicinale (ap. Gr. Antipa, Problemele evoluţiei poporului român, 1919, p. 96). Am fi îndatoraţi celui care ne-ar face cunoscut un nume maghiar de plantă folosit de români, numai unul, măcar unul!

Les mots communs aux vocabulaire albanais, macedo-roumain et daco-roumain relatifs a l’environnement naturel renvoient clairement aux montagnes boisées, aux forets de pins surtout, au-dessus d’une altitude de 1200 m, ou se situait la coexistance albano-roumaine . (brad, bunget=pădure deasă, desiş, copac, curpen=mlădiţă tânără şi subţire a viţei de vie etc., ghionoaie, mal, măgură, năpîrcă, pîrău, spînz, viezure), p.183.

Cuvintele comune vocabularului albanez, macedo-român şi daco-român referitoare la mediul natural trimit clar la munţi împăduriţi, la păduri de pin mai ales, deasupra unei altitudini de 1200 m, unde se situa coexistenţa albano-română…(brad, bunget = pădure deasă, desiş, copac, curpen = mlădiţă tînără şi subţire a viţei de vie etc., ghionoaie, mal, măgură, năpîrcă = viperă, pîrău, spînz = plantă erbacee toxică folosită în medicină, viezure)

Cîteva rânduri mai departe, cu “precizia” uimitoare cu care au scris şi pînă acum, fără nici o preocupare pentru vreo dovadă cît de neînsemnată, stabilesc patria comună (unde s-a desfăşurat coexistenţa albano-română) în jurul actualului Skoplje.

Am prezentat lungul citat de mai sus pentru a vedea că şi în anul de graţie 1992 viziunea istoriografiei maghiare a rămas cea din 1871.

Dacă Roesler, cum am arătat, putea să ţeasă astfel de pânze de păianjen la o şezătoare, fără să se gândească la vreo confruntare cu ştiinţa, azi, după apariţia fiziologiei, istoriografia maghiară ar fi trebuit să ştie că din zonele pericarpatice (Panonia, Iliria, sudul Dunării, Sarmaţia, azi Polonia) nu putea veni şi n-a venit nimic niciodată pentru că toate aceste zone nu ofereau condiţii de viaţă decît în subdependenţa Transilvaniei (Canaanul Europei, Johannes Tröster).

Totuşi cîteva scurte comentarii trebuie făcute aici pentru a vedea inutilitatea logică şi istorică a afirmaţiilor şi consideraţiilor fără acoperire de mai sus. Se consideră istoria românilor ca a unui popor oarecare, nu se observă daturile de primordialitate şi străvechime ale Spaţiului Românesc, datorită singularităţii dotării lui cu totalitatea condiţiilor de viaţă în străvechime, în antichitate, printre altele, şi datorită existenţei sării la suprafaţa solului.

Teama de pădurea transilvană, pentru care nici o expediţie de jaf, forma obişnuită de trai înregistrată de istorie la războinicii maghiari sosiţi în Câmpia Panonică, nu are ca ţintă Transilvania. Ceea ce îi face pe regii maghiari după Stefan I să caute o soluţie să ajungă în Transilvania a fost sarea.

Deşi istoriografia maghiară scrie constant despre cucerirea ţării nu există nici o dovadă şi nici o dată despre o astfel de cucerire.

Este un nonsens în susţinerile istoriografiei maghiare : dacă românii se găsesc la sudul Dunării, în patria comună albano-română pînă în sec. XIII, cum se afirmă în textele citate, de la cine ar fi putut cuceri Transilvania? Este o contradicţie în termeni a istoriografiei maghiare. Sînt, ni se pare, singurii războinici care au cucerit un teritoriu “pustiu”. Dar când au făcut această treabă istorică tot nu vor putea spune şi nu vor putea prezenta vreun document.

Nu credem că este necesar să recurgem la Anonimus, luat în rîs şi respins în bloc de istoricii maghiari actuali, dar şi de către Roesler. Este necesar numai să ne informăm şi să cunoaştem cît mai corect desfăşurarea istoriei noastre.

Din moment ce popularea Europei şi Asiei Occidentale se face din Carpaţi începînd din neolitic (v. The Cambridge History of India, în studiul introductiv, şi fig. 1 din cercetarea Universităţii Californiei din Los Angeles, în studiul 2), e normal să se găsească urme dacice, getice, româneşti, cum se vrea a fi numite, în tot acest spaţiu.

Este de asemenea normal ca nobilii spanioli, pentru a-şi întemeia nobleţea să trebuiască să dovedească sau măcar să afirme că descind din geţi (Al. Busuioceanu, Zamolxe, 1985, p. 180).

Că fondatorii Romei provin din Carpaţi, din daci sau geţi, v. André Lefevre, Les races et les langues, Paris, Felix Alcan, 1893, p. 176, Salomon Reinach, L’origine des Aryens, E. Leroux, 1892, p. 24-25 şi 27 etc

În Collectanea etymologica a lui Leibniz, Hanovra, 1717, găsim :

…les Teutons ou Germains sont les plus anciens Celtes. En voicy en deux mots la raison. Les Teutons viennent d’Ascenez, qui a été fils ainé de Gomer, pere des Celtes ou Gaulois. Cet Ascenez est de la tige des Daes, en latin Dae et Dai, depuis appellés Daces et Getes par les Grecs. Il a aussi été le pere de Phrygiens. De ces Daes & des Phrygiens sont sorti les Teutons . De ces memes Daes ou Daces sont sorti les Parthes, principalement les Arsacides. Les Parthes des les premiers tems se sont repandus dans la Perse . Ces grandes liaisons qu’il y a toujours eu entre les Celtes & les Teutons a fait qu’on les a souvent confondus dans l’histoire & entre eux, comme ils venoient presque de la mesme origine, ils se sont presque toujours traittés de freres. Et c’est peut etre de la qu’est venu le mot de Germani, que les Romains leur ont donné; comme l’a fort bien remarqué Strabon (v. Geografia, vol. II, Ed. Stiinţifică, 1974, p. 155)

Teutonii sau Germanii sînt cei mai vechi celţi. Iată în două cuvinte motivul. Teutonii vin din Ascenez, care a fost fiul cel mai mare a lui Gomer, tatăl Celţilor sau Galilor. Acest Ascenez este din spiţa Daes-lor, în latină Dae şi Dai, de atunci numiţi Daci şi Geţi de către greci. El a fost de asemenea tatăl Frigienilor. Tot din aceşti Daes sau Daci au ieşit Parţii, în principal Arsacizii. Din primele timpuri parţii s-au răspîndit în Persia… Aceste importante legături care au existat totdeauna între Celţi şi Teutoni au făcut că adesea au fost confundaţi în istorie şi între ei, cum ei aveau aproape aceeaşi origine, ei s-au tratat aproape totdeauna ca fraţi. Şi poate că de aici că a venit cuvîntul germani pe care li l-au dat romanii; cum Strabon a observat-o foarte bine (v. Geografia, vol. II, Ed. ştiinţifică, 1974, p. 155)

Tocmai din această pricină, cred eu, romanii le-au dat acest nume, ca şi cum ar vrea să spună că ei au o origine comună (cu celţii); într-adevăr “germani” în limba romanilor înseamnă “fraţi gemeni”.

Ştirile de mai sus, pe care le publică Leibniz în cartea sa, constituie un memoriu pe care i-l adresează Abatele F.P.Pezron la 23 februarie 1699.

Numele germani nu li l-au putut da romanii decît dacă ei i-au considerat fraţi ai lor. Nu poţi numi pe cineva frate pentru că e frate cu un terţ. Toţi oamenii aveau fraţi naturali.

Teutonii nu şi-au spus niciodată germani. Ar fi fost un nonsens să te numeşti pe tine însuţi frate.

De aceea nu s-a auzit pînă astăzi decît Ich bin Deutsch = Dac. Olandezii se numesc şi astăzi Daci (Dutch).

The earlier name (of the german) were Alemain and Dutch (The Oxford Dictionary of English etymology, by C.T.Onions, 1966 – numele cele mai timpurii ale germanilor au fost Aleman şi Dac.

De altfel, Cezar în De bello gallico (Cartea VI, Cap. 25) scrie că Germanii se învecinau cu Dacii, ceea ce găsim şi la Strabon (VII, 3, 12).

Daci şi Geţi s-au numit şi Danezii şi popoarele nordice(v. Enciclopediile medievale, dar şi Carolus Lundius, Samolses primus getarum legislator, Uppsala, 1687).

In Franţa găsim şi în contemporaneitate o Pays de Dax (Daks), în care populaţia se numeşte Daci (Dace) – Lou Pichot Tresor, dar şi comune cu numele Gets, Bihorel, ş.a.

Ne oprim aici – a se vedea şi studiul introductiv – căci ni se pare evident că toate populaţiile europene şi indo-iranice provin din spaţiul carpatic. Printre aceştia şi minuscula populaţie care s-a numit mai târziu albaneză.

Istoriografia maghiară ţine morţiş ca românii să fi fost păstori. E adevărat vreo 10-15% s-au ocupat cu păstoritul, dar peste 80% au fost agricultori în ultimele 7-8 milenii, iar dovezile abundă şi sînt de notorietate universală.

Ca argumente că românii s-ar fi ocupat exclusiv cu păstoritul se aduc vreo 20 de cuvinte chipurile împrumutate de români de la albanezi. Aceste cuvinte, scrie autorul respectiv, sare-n ochi că sînt exclusiv păstoreşti, căci sînt specifice zonelor de peste 1200 m altitudine.

Cine ar putea să creadă că cei care n-au trăit la peste 1200 m înălţime n-ar fi putut cunoaşte un copac, viţa de vie (curpen), care chiar creşte la peste 1200 m.(?) Brava autorule! Malul mării sau al unei ape curgătoare – sens care, am mai spus, nu există în albaneză – sau chiar un mal de pământ, un pîrîu, o măgură, o ciocănitoare, zisă şi ghionoaie, care trăieşte în păduri de şes şi deal etc.

Este de neînţeles cum au putut folosi astfel de argumente în povestea cu titlul Histoire de la Transylvanie scrisă Bon pour l’occident unde, în afară de efectul propagandistic, la lansare (la Paris la 27 noiembrie 1992) – se scontează că omul occidental, fiind ocupat, nu va avea răgaz să-i parcurgă şi să-i analizeze conţinutul.

Agricultura a fost descoperită, cu cca. 10.000 de ani în urmă, în Spaţiul Românesc de astăzi, după ultimele congrese internaţionale de Ştiinţe pre şi protoistorice (Edinburgh, 30 martie-2 aprilie 2000), cu titlul The Iron Gates in prehistory. New perspectives. La cercetările din această zonă, alături de arheologii români, au participat şi arheologi britanici, iar datările şi unele interpretări ale materialelor descoperite în săpături au fost făcute la Universitatea Scoţiei.

S-au făcut descoperiri calificate ca epocale, printre care că agricultura a fost descoperită aici pe la 7800 î.e.n.

Referatul echipei de arheologi, prezentat de Dr. Vasile Boroneanţ s-a intitulat Excavations at Schela Cladovei ( Romania) in regional context.

La al 14 lea Congres internaţional de ştiinţe pre şi protoistorice, Liege, 2-8 septembrie 2001, echipa de arheologi români Vasile şi Adina Boroneanţ a prezentat comunicarea : The Schela Cladovei- Lepenski Vir culture. Aspects of the research in the Iron Gates II Area, in the open plain of the lower Danube.

Astăzi acest aspect este de tot limpede: n-a venit nimeni şi nimic din Orientul apropiat, ci după ce a fost descoperită, în zona Porţilor de Fier, agricultura s-a răspândit, la început în câmpia dunăreană ş. a. m. d.

Or, numele de Ar/ian pe care şi l-au dat unele sau li s-a dat unora din populaţiile care au roit din Spaţiul Carpatic, după Universitatea din Cambridge (v. studiul introductiv) prin mileniul III î. e. n. vine de la verbul a ara, la persoana I (indicativ prezent) ar, cele mai scurte şi mai economice forme între toate graiurile şi idiomurile europene.

Harta (fig. 1) din studiul 2 realizată sub auspiciile Universităţii Californiei din Los Angeles de către Marija Gimbutas, profesoară de arheologie la această universitate, dovedeşte prin elementele care au stat la baza întocmirii acesteia (resturile arheologice din ţările europene) că numai Spaţiul Rom ânesc era apt pentru o astfel de descoperire epocală.

In primul rând pentru că era dens populat şi oferea integral condiţii pentru zămislirea, conservarea, dezvoltarea şi desăvîrşirea vieţii.

Celelalte spaţii europene, se vede din hartă, nu au urme de locuire în mileniul 5 î. e. n. Ca atare numai Spaţiul Carpatic era destinat de natură pentru orice descoperire importantă pentru progresul umanităţii.

In acest sens, profesorul André Piganiol, de la Sorbona, citat în studiul introductiv, avea să scrie: Pour l’Europe, sauf les Balkans, presque tout ce qui précede la conquete romaine fait partie de la préhistorie (Histoire de Rome, PUF, 1939, p. IX) şi, mai departe, după ce descrie aspecte diverse din cîteva spaţii europene conchide: Mais, le point de départ de la civilisation de toutes ces contrées doit etre cherchée au nord de la peninsule balkanique (p. 6), subl. ns. (dar punctul de plecare al civilizaţiei tuturor acestor zone trebuie căutat la nordul peninsulei balcanice).

Toţi autorii antici vorbesc de agricultură ca de principala bogăţie a Spaţiului Carpatic.

Agricultura era ramura cea mai importantă a economiei geto-dace, rezultă din însemnările lui Herodot, Ptolemeu completate cu informaţiile date de Criton, medicul grec al lui Traian.

Din aceleaşi izvoare rezultă marea dezvoltare a agriculturii şi viticulturii, iar în scrierile lui Strabon, Arrian şi Ptolemeu se menţionează marea întindere a semănăturilor de grâu.

Demostene (Discursuri), în secolul IV î.e.n., arată: Cantitatea de grâu adusă din Pont este mai mare decît tot ceea ce ne vine din celelalte porturi, deoarece ACEST TINUT PRODUCE CEA MAI MARE CANTITATE DE GRAU.

Descriind expediţia lui Alexandru cel Mare la nordul Dunării, Arrian din Nicomedia scrie: In cursul nopţii au mers prin locuri unde holdele de grâu erau îmbelşugate. In felul acesta au rămas neobservaţi în înaintarea lor pe mal. La ivirea zorilor Alexandru a pornit prin holde. El a poruncit pedestraşilor să înainteze, culcând grâul cu lăncile înclinate pînă au ajuns la locurile necultivate. (citatele: M. Muşat şi I. Ardeleanu, De la statul geto-dac la statul român unitar, p.21).

Există numeroase alte menţiuni privind impresionanta dezvoltare a agriculturii geto-dace – româneşti.

Cu toate acestea, nu pot să aibă dreptate zeci de martori oculari şi descoperirile materiale din Spaţiul Carpatic dacă istoriografia maghiară vrea ca românii să fi fost bergers nomades, ceea ce trebuie s-o spunem este o aberaţie fără rest. De asemenea istoriografia maghiară doreşte ca termenii privitori la agricultură să lipsească în română, dar de la dorinţă la realitate e cale lungă.

Începând cu ar, ara, menţionat deja, brazdă, sat, plug, lan, grâu, mei, ogor, semăna, a plivi, a copăi, secera, a treiera, ar (suprafaţă), arie, hect/ar, câmp, deal, bou, bob, cal, car, jug, cea, hăis, hăţ, şes, nap, orz, pir, rod, scai, snop, spic, ţest sînt cuvinte româneşti, ca şi numele unor unelte pentru agricultură: îmblăcii, rîşniţe, manuale, de piatră, sapă, plug, grapă, seceră etc. Secera este o invenţie geto-dacă – v. Enciclopedia arheologiei şi istoriei vechi a României, vol.I, p.44).

Numărul secerilor de bronz descoperite, mai ales în Ardeal, dar şi în alte zone ale Ţării este extraordinar de mare (cca. 3000), ceea ce dovedeşte folosirea agriculturii pe o mare parte a teritoriului geto-dac.

Că plugul tras de boi era folosit de geto-daci scrie Ovidiu (Pon. I, 8,54) cu sute de ani înainte ca slavii să fie menţionaţi, iar Columella (De re rustica, VII, 2) scrie: geţii era foarte pricepuţi la agricultură, iar Salinus (Culegere de fapte memorabile, 21, 3) asemuieşte pământurile Moesiei cu hambarele zeiţei Ceres, zeiţa agriculturii.

Negustorii greci cumpărau din Dacia mari cantităţi de cereale. În aproape toate aşezările geto-dace studiate s-au găsit gropi pentru păstrarea cerealelor, iar la Sarmisegetuza Regia, pe terasa IX s-a găsit o cantitate impresionantă de cereale carbonizate.

Pe lângă grâu se cultivau: linte, mazăre, măzăriche, măcriş, spanac, mac, bob, in etc.

La geto-daci, agricultura constituia ocupaţia de bază şi avea cea mai mare pondere în economie. S-a practicat pe toate formele de relief şi pe parcursul tuturor perioadelor din istoria geto-dacilor (ap. Enciclopedia de arheologie şi istorie veche a României).

Nu ne miră afirmaţiile absurde ale istoriografiei ungare că în română termenii privitori la agricultură lipsesc, nici că românii ar fi fost doar bergers nomades, ca şi alte afirmaţii ejusdem farinae, pentru că ele sînt interesate şi au scop politic. Pentru cine mai are timp să-i asculte, istoricii maghiari vor bate în continuare apa-n piuă, cu speranţa că pînă la ziua de apoi s-o alege ceva unt.

Ne miră însă că lingviştii români pot să-l aducă pe străvechiul românesc plug dintr-un slav plugu, ceea ce nu-i decît o dovadă de crasă lipsă de informaţie, dacă nu chiar mai rău.

În rusă, cehă, slovacă, ucraineană, polonă, sîrbo-croată, bulgară nu figurează decît plug, ca atare, nu şi ceilalţi membrii ai familiei de cuvinte.

Oricum, dacă e pe brodite, cum, rezultă, sînt alese etimologiile cuvintelor româneşti , mai curând se putea propune englezul plough, pentru că în engleză, cel puţin, figurează o parte din familia de cuvinte a lui plug: plugar = ploughman, a plugări = to plough, plugăreşte = ploughman’s, lipsind plugărie, plugărit, pluguşor, plugăreşte etc., în română în total 15 termeni.

Ce uşor dau lingviştii români certificat de genialitate limbii române sau ţăranilor români: “împrumută” un cuvînt dintr-un grai oarecare şi fac din el familie de 15 membri.

De data aceasta certificatul de genialitate n-are temei. Româna n-a împrumutat pe plug de la nimeni, ci îl are de când între Atlantic şi Urali era o întindere albă. Dovezile? Iată-le:

v. Studiul 2, harta 1

În ruinele cetăţii antice Ulmetum, azi Pantelimonul de sus, Jud. Constanţa, s-au descoperit două reprezentări sculpturale pe monumentul lui C. Iulius Quadratus, pe una din feţe figurează un agricultor cu plugul, pe cealaltă un păstor cu oile (ap. Enciclopedia de arheologie şi istorie veche a României, vol. I, p. 145)

În Triste, cartea Va, în elegia X Cu barbarii din Tomis, Ovidiu scrie (traducere Teodor Naum):

Ades pe străzi culegem săgeţi înveninate.

Ce vin de peste ziduri; de-aceea rareori

Cuteaz-un om să iasă la câmp: nefericitul

C-o mână e pe armă, cu cealaltă pe plug!

Din nai păstorul cântă cu coifu-n cap-aice,

Şi pentru că agricultorul, după ce a arat, a secerat, Ovidiu arată (Ex Ponto, cartea IIIa, scrisoarea VIII, către Fabius Maximus:

Aici, la noi, femeia îşi macină făina

Urciorul greu de apă şi-l duce ea pe cap.

Există reprezentări ale purtatului de vase pe cap încă în culturile neolitice de pe teritoriul României. A se vedea statueta feminină cu vas pe cap din cultura Gumelniţa, mileniul 4-3 î.e.n..

Imaginea din Cultura Gumelniţa, pe care o atestă de visu, acum 2000 de ani, Ovidiu, este o dovadă de continuitate, de-a lungul mileniilor, a unui obicei şi a unei îndemânări, prin transmitere între generaţii de la mamă la fiice. La fel s-a transmis şi limba şi toată tradiţia de la o generaţie la alta, ca un act mai curând spontan, prin reproducere, decît ca act raţional.

Unul din marii scriitori maghiari clasici, dacă nu ne înşelăm, Jokai Mor, în Crăişorii (?), menţionează şi admiră supleţea şi graţia tinerelor românce purtătoare de sarcini pe cap.

În toate culturile neolitice (Boian, Cucuteni, Gumelniţa, Petreşti, Sălcuţa, Vădastra, Vinča-Turdas etc.), se practica cultivarea plantelor şi agricultura incipientă ( ap. Dicţionar de istorie veche a României, E.E.R., 1976).

Să vedem şi ce au constatat cercetătorii străini cu privire la uneltele produse pe teritoriul României.

Prof. Colin Renfrew ( Universitatea din Southampton – Marea Britanie), în articolul Ancient Europe is older than we thought, publicat în “National Geographic”, noiembrie 1977, p. 615-623, prezintă rezultatele cercetării datărilor cu metoda C14 corectată.

Faţă de datările clasice (Sumerul 3000 î.e.n., Piramidele 3000 î.e.n., Creta 2600 î.e.n., Micene 1600 î.e.n. etc.), indică datele corectate pentru mai multe zone din Europa.

În ce priveşte Spaţiul Carpatic, Profesorul Renfrew scrie: Revised rediocarbon dates reveal a thriving metal industry along the Danube by 4000 B.C. (fig. 7) – Date radiocarbon revizuite dezvăluie o industrie înfloritoare a metalului, în lungul Dunării, pe la 4000 î.e.n.

Fig. 7 (urmeaza sa fie introdusa)

Iar pe p. 621, Colin Renfrew constată: In Eastern Europe we know that copper tools – which had been cross-dated with Greek finds to 2300 B.C. – were being made in what is now Romania, Bulgaria and Hungary as early as 4500 B.C. (În estul Europei noi ştim că uneltele de cupru – care au fost datate prin comparaţie cu cele găsite în Grecia pe la 2300 î.e.n. – au fost făcute în ceea ce sînt azi România, Bulgaria şi Ungaria pe la 4500 î.e.n.

Rezultatele cercetărilor lui Colin Renfrew contribuie la lămurirea relaţiilor româno-albaneze, de acelaşi tip cu cele ale spaţiilor româno-eline, româno-italiote, româno-persane etc.

Existau Roma, Albania, slavii acum 6500 de ani, când în Spaţiul Carpatic se constata o industrie înfloritoare a metalelor (v. şi Studiul 2, harta 1).

Această ascendenţă s-a păstrat în continuare, în Epoca bronzului (~ 2200 – 1100 î.e.n.), urmând o dezvoltare firească a metalurgiei aramei, tipuri similare de arme, podoabe şi unelte realizate iniţial din aramă (cupru) au fost produse apoi din bronz.

Pe această bază, dezvoltarea agriculturii s-a datorat şi inventării de către geniul locului al secerii din bronz şi al celorlalte unelte pentru agricultură sape, săpăligi, pluguri etc.

După mii de ani s-au mai descoperit adevărate depozite de unelte de bronz.

Similar, în Epoca fierului s-au produs pluguri, brăzdare şi cuţite de plug de tipul dacic clasic. Încă acum 40 de ani se ridicau la 12 localităţile în care s-au descoperit unelte de fier specifice agriculturii (v. şi Flaminiu Mîrţu, Contribuţii la cunoaşterea vieţii Dacilor de pe valea superioară a rîului Dîmboviţa, în “Studii si articole de istorie”, vol. V şi Dicţionar de istorie veche a României, 1976, p. 367, pentru plugul cu brăzdar de fier.

Există un “roman” consistent cu isprăvile agricole ale acestor bergers nomades carpatici, pionieri ai agriculturii mondiale, dar cei care ochi au, dar nu vor să vadă, nu-l pot citi şi înţelege..

Toate povestirile privind presupusa simbioză albano-română şi cuvinte albaneze în limba română au rămas de resortul istoriografiei române şi a celei maghiare. Şi-au băgat peniţa în călimara albano-română şi unii autori occidentali: danezul Sandfeld, G. Mayer, N. Jokl, Thunmann, G. Weigand, K. Treimer, H. Barić, V. Polak etc.

Rezultatul nu putea fi decît cel menţionat, adică de unde nu-i nu poate ieşi ceva.

În opinia nostră, nici aici, ca în multe alte locuri, nu s-a căutat adevărul cu seriozitate şi metodă şi, mai ales, fără părtinire. Ne referim atît la lingviştii străini cît şi la români.

Ca să treci (I.I.Rusu, Obîrşia tracică a românilor şi albanezilor, Ed. Dacia, 1995, p. 50-54) în tabelul de corespondente în dialectele române şi în albaneză ca un document lingvistic şi social-istoric de prim rang fără nici o preocupare pentru etimologia de sens, de structură, cuvinte ca:

rom. grapă = boroană cu alb. grep = undiţă, cârlig

De ce nu şi grep (fructul)?

sau

rom. baltă = lac (de apă dulce) cu alb. bal’te = noroi

când există Marea Baltică (baltă de apă dulce), numită astfel în toate graiurile europene, dar şi ????? = marecage (mlaştină) în greaca veche (Néol.).

rom. gard cu alb. garth

când gard, autohton în română, figurează în aproape toate idiomurile europene.

În Norvegia (Population et société, Ed. Dacia, 1980, p. 124) Stâle Dyrvik, în comunicarea Le dénombrement masculin de 1701, scrie: Selon le modele prévu, les pages des listes nominatives sont divisées en quatre colonnes principalles. A gauche se lit le nom du gard (village)…

Louis Juhasz ( Norvege) tot la Colocviul internaţional de demografie istorică, Cluj-Napoca, septembrie 1977, în comunicarea Les registres paroissiaux en Norvege, ibidem: gard = division territoriale (1), un gard se compose d’un nombre variable d’exploitations, d’une seule ( gardul, limtele unei proprietăţi, n.ns.) a 10 ou 15, la moyenne s’établissant entre 1,5 et 2,5, selon les régions (2).

Pe o singură pagină (120) gard ( scris ca în română, limba de origine) apare de trei ori.

Am spus că rom. gard apare în idiomurile europene moderne, dar şi antice şi medievale:

În franceza veche (v. Dictionnaire du français ancien, par A. J. Greimas, Larousse, 1968)

gart (p. 309)

jard (p. 345)

jart ( p. 340) (1150, Thebes; francique *gard) jardin (=grădină), verger (=livadă cu pomi), enclos (=loc închis cu gard)

jardin = espace clos d’ordinaire, planté ou d’agrément….

Etym: picard gardin; provenç. gardi.

În Littré, Dictionnaire de la langue française, tome. III, p. 172.

În Du Cange, art. gardignium: Comme le suppliant se alloit esbattre tout seul autour du gard ou jardin (ap. Littré, ibid).

În Petit Glossaire du patois de Demuin par Alcius Ledieu, Paris, 1892, p. 113 găsim: Gardiner = jardiner ( a grădinări); Gardinache = jardinage (grădinărit) etc.

În engleză ( The Oxford Dictionary of English etymology, edited by C.T. Onions, p. 389): garden – enclosed cultivated ground ( loc cultivat îngrădit), sec. XIV: ONF (vechea normandă franceză) gardin – variantă a (O)F jardin – provensală gardi, jardi-romana *gardino, F. (din) *gardo – germanul *gardon, see yard. Hence ( de aici) garden, vb. XVI. So ( aşa) gardener – OF ( franceza veche) gardinier etc.

Yard – spaţiu îngrădit al unei clădiri ….. OE ( engelza veche) geard = fenc (gard), enclosure (îngrăditură) courtyard ( curte, ogradă), ME ( engelza medie) ort/geard orchard ( grădină îngrădită) corespunde, cu deteriorări, cu OFris (friziana veche) garda, OS (saxona veche) gardo, Du ( olandeză) gaard …… OSl ( slava veche) grâdu city, garden, Russ. gorod town ( cf. the place-names Petrograd, Belgrad, Novgorod), Lith. gařdas enclosure (îngrăditură, loc îngrădit etc), p. 1018.

În Old and Middle English texts. An antology (Florica Băncilă) se află geard – enclosure (îngrăditură, loc îngrădit), p. 154.

Cuvîntul figurează şi în Altsächsisches Wörterbuch (p. 24) şi în Altfriesisches Wörterbuch (p. 34), ambele întocmite de F. Holthausen.

Pentru economie de spaţiu, nu vom mai prezenta in extenso variantele lui gard în germană, în care garten est termenul cel mai des folosit ( cu confuzia auditivă d ? t), şi ne vom opri la două surse convingătoare:

Ulfila (cca. 311 – 384, născut în Slobozia din Ţara Românească, din mamă Dacă) foloseşte în traducerea Noului Testament de nenumerate ori cuvîntul gard.

Numai în Evanghelia după Marcu, noi am găsit de 19 ori cuvîntul gard, sub formele gard (7), garda (8), gards (1), gardinus (1) şi de două ori în sintagmele Weinagard şi Weinagardis cu înţelesurile: casă, ţarc, loc îngrădit, curte şi vie ( locul îngrădit de unde se obţine vinul).

La Willeram, Das Hohe Lied (1048, Istoria literaturii germane – M. Isbăşescu – p. 43), ap. ediţia Josef Haupt, Viena, 1864, p. IV:

Sie sázton mih ze huotare in den wingarton. M-au aşezat la hotare în vie (locul îngrădit de unde se obţine vin).

În afara studiului, a se reţine că vechea vorbă românească hotar este adusă în Dex din magh. hatar, iar hat din ucr. hat “zăgaz”, iar pe hatman, cel care apără hotarele, din pol. hetman, neobsevându-se că în româna formează o familie, că hotar este atestat, la Willeram înainte ca vorba maghiară echivalentă să fie menţionată.

În Dicţionar al limbii romane vechi (G. Mihăilă, 1974), p. 109 se dă cea mai veche atestare a lui hotar la 1473, cu 425 ani după Willeram.

Revenind la subiectul nostru, este consterant cum se trag concluzii apăsat, fără loc de vreo rezervă, în lingvistică.

Atîţia savanţi mari au operat cu afectul lor în ştiinţă. Este motivul pentru care, în ce priveşte aşa-zisa simbioză albano-română, găsim munţi de păreri personale şi nici un studiu, întocmit cu seriozitate şi metodă, măcar pe un caz, un cuvînt din cele invocate ca “împrumutate” de albanezi românilor.

Este de-a dreptul surprinzător şi supărător că un autor român poate să scrie la sfârşitul secolului XX şi să dea publicităţii o listă de aşa-zise corespondente lexicale româno-albaneze, pe care le delară document lingvistic şi social-istoric de prim rang ( I.I.Rusu, Obîrşia tracică a românilor şi albanezilor, Ed. Dacia, 1995, p. 50-54).

Atît lista cît şi modul de întocmire nu reprezintă decît o dovadă a amatorismului, nici măcar luminat, care a prezidat la apariţia acestei teze anemice la naştere, ca şi pe tot întinsul existenţei sale.

Pentru noi este târziu să ne mai ocupăm cu luminarea acestei teze pur sentimentale, susţinută uneori de interese extraştiinţifice. Am făcut un efort pentru a arăta că alb. garth, gardhi, nu constituie o corespondenţă singulară cu rom. gard, că există zeci de corespondente, în aproape toate idiomurile europene, rezultate din cuvîntul românesc care constituie rădăcina unei importante familii de cuvinte.

Ar trebui ca un tânăr pasionat să întocmească un studiu metodic pe un număr cît mai mare din aceste “corespondente” pentru a dovedi goliciunea tezei.

Alegerea a 20 de “echivalente” (Hasdeu) sau 39 ( la alţii) chiar 73 la I.I. Rusu nu spune nimic şi nu permite obţinerea nici unei concluzii.

Am citat mai înainte dictonul latin care spune că din două premize particulare nu se poate trage nici o concluzie. Sau dacă se trage, cum s-a făcut în acest caz, este o concluzie neştiinţifică, fără logică, falsă.

În studiul 3 din prezentul volum, în cadrul § 3.2.3 l-am citat, prin Alex. Graur, pe V.V. Vahmistrov pentru criteriile pe baza cărora un cuvînt poate fi considerat ca făcînd parte din lexicul fundamental.

Al. Graur spune, pe bună dreptate că împrumuturile nu se fac decît în anumite cazuri bine precizate şi ele nu ating niciodată elementele esenţiale ale limbii ( Fondul principal lexical al limbii române, p.5).

Or, din lista de “prim rang” a lui I.I. Rusu, cel puţin 27 de cuvinte fac parte din fondul principal lexical al limbii române, determinat cu aproximaţie de Al. Graur, ceea ce trebuia să-l ducă la ideea că acestea nu puteau face obiectul unui împrumut.

Simpla listă a lui I. I. Rusu, şi dacă ar fi fost declarată de rang zero, ar fi fost nulă ca valoare pentru că nu conţine cea mai stîngace preocupare pentru a analiza în graiurile în discuţie (român şi albanez):

nivelul de folosire de către popor

vechimea în limbă

capacitatea de a forma derivate

dacă formează familii de cuvinte

numărul de expresii uzuale şi proverbe în care intră fiecare cuvînt din listă.

În urma unei astfel de analize, cel puţin, lista ar fi putut căpăta oarecare credibilitate.

Dar, I. I. Rusu, ca şi cei mai mulţi din savanţii care s-au ocupat de raporturile lexicale româno-albaneze, ne referim în pricipal la străini, nu au ştiut nici româna, nici albaneza, astfel că “studiile” lor s-au făcut a l’aveugle. Normal, şi rezultatele au fost pe măsură: simple păreri personale, fără valoare în ştiinţă.

În ce-i priveşte pe români ( Hasdeu, Pârvan, S. Puşcariu, H. Mihăescu, I.I. Rusu etc.) nici unul n-a ştiut albaneza pentru a fi în măsură să facă o astfel de analiză.

E-adevărat că un astfel de grai pentru care nu abundă dicţionarele de limbă, gramatici făcute de autohtoni, în care lipsesc studii privind gradul de răspîndire al diferitelor cuvinte în vorbire, capacitatea de a forma derivate, expresii uzuale, colecţii consistente de proverbe şi locuţiuni, nu se poate învăţa uşor.

De aceea I.I. Rusu, la multe cuvinte din năstruşnica lui listă “uită” să dea traducerea cuvintelor albaneze pe care le daclară echivalente unice ale vorbelor româneşti.

De exemplu, la:

rom. scula dă shkul, tskul, shkul’em! fără să spună ce

înseamnă vorbele albaneze, dar shkul poate înseman şi scul – legărură de fire….. sau sculă……etc.

rom. şopîrlă dă shapi, shapin, tshapi/ni, fără să ştim ce

ar putea semnifica aceste vorbe

rom. scrum dă shkrump, arctic. shkrumbi, shkrumb

care ar putea însemna scrumbie, nu scrum etc. etc.

Încercând să confruntăm unele cuvinte din lista lui I.I. Rusu cu Dicţionarul explicativ al Academiei albaneze de ştiinţe (FJALOR i gjuhës së sotme shqipe), Tiranë, 1980, 2275 p., am constatat că multe vorbe din lista lui Rusu nu figurează în cel mai mare dicţionar explicativ albanez. Acestea apar doar ca încercări de potriveală.

Aproape în toate cazurile nu se ţine seamă de sensul, de înţelesul cuvîntului.

Nu are rost să continuăm, lista lasă impresia că s-a confecţionat o albaneză românească, necunoscută la Tirana.

În plus, nu se observă că grafiile cuvintelor albaneze lasă senzaţia că-s forme noi, nefixate în limbă.

Însăşi această instabilitate a transcrierii cuvintelor respective le arată ca fie împrumutate, fie nefolosite de întreaga populaţie.

Dacă realitatea este aceasta, înseşi comparaţiile sînt, cel puţin, neconcludente, pentru că se compară mulţimi de fapte neomogene, ceea ce, încă o dată, nu poate duce la nici un rezultat pozitiv.

Ne surprinde că aspecte importante din Teoria cunoşterii sînt eludate sau omise de erudiţi care dau certificate de autoritate prin titluri acolo unde nici un adevăr nu poate fi găsit.

Să ne fie îngăduit să încheiem această parte cu un citat din N. Iorga:

Pregătirea cuiva nu este scrisă într-o diplomă; aceasta se face în fiecare moment al vieţii lui, potrivit cu inteligenţa pe care i-a dat-o Dumnezeu şi cu posibilităţile lui.

Diplomele au autoritate pentru aceia care le primesc, dar noi care le împărţim ştim cît valorează.

Omul deştept este deştept din mila lui Dumnezeu (Eminescu, Ed. Junimea, 1981, p. 138 -139)

Istoricii şi istografiile serioase din Europa, din care vom prezenta cîteva concluzii pertinente, nici nu menţionează fabula albano-română.

Joseph Mension, într-un important articol de sinteză intitulat Le pays d’origine des indo-européens, publicat în “Revue des questions scientifiques”, Bruxelles, 1911, scrie:

Tout semble indiquer que les Hellenes, dont la derniere migration, connue sous le nom d’invasion dorienne, s’accomplit peu avant l’époque historique, sont venus du nord, suivis comme d’une arriere-garde par les Illiriens, les Macédoniens et les Thraces (p. 222).

Totul pare să arate că Elenii, a căror ultimă migraţie, cunoscută sub numele de invazie doriană, se realizează cu puţin înainte de epoca istorică, sînt veniţi din nord, urmaţi ca de o ariergardă de către iliri, macedoneni şi traci.

Această opinie a fost confirmată de cercetările ulterioare (a se vedea: Pierre Léveque, L’aventure grecque, Paris, 1964 ş.a.) Pierre Léveque conchide că grecii, şi anume toţi: ionienii, eolienii, aheenii şi dorienii ( a se vedea aici şi harta 1, p. 25, în ediţia românească) au pornit fie din Spaţiul Carpato-Danubian (subl. ns.), fie din stepele Rusiei meridionale (p. 27).

The Cambridge history of India (p. 69) consideră a doua ipoteză, (cea care îi localizează pe indo – europeni în stepele din sudul Rusiei un punct de vedere popular). Deşi regiunea are un sol fertil, nu îndeplineşte în întregime caracteristicile pe care le postulează cuvintele comune în diferite limbi i-e.

În ce-i priveşte pe albanezi, discuţia se poartă pe originea lor, fie ilirică, fie tracică.

Aspectul este deosebit de important, pentru că ştiinţa n-a rămas la afirmaţiile imposibil de dovedit: Geţii sînt cei mai…şi cei mai dintre traci ( text extrem de citat în istoriografia română, numai la Iorga, în primele două volume din Istoria Românilor, figurează de vreo patru ori). Or, în realitate, nu Geţii, cel mai mare popor al antichităţii, fac parte din micul grup tracic, ci tracii fac parte din Geţi.

Ar fi o eroare să cerem lui Herodot precizia pe care o găsim azi (cu hărţi, cu mari posibilăţi de informare etc.) la istoricii contemporani. Stricto sensu, Istoriile lui Herodot sînt pline de erori. De exmplu, Alpis şi Carpis care apar la H. ca fluvii sînt de fapt lanţuri de munţi. Istoria se scria încă din auzite.

Referitor la limba română discuţia nu are nici o relevanţă, atît tracii, cît şi ilirii fiind originari din Carpaţi, deci în ultimă instanţă albanezii, ca şi restul populaţiilor europene, nu pot proveni decît din Carpaţi, ceea ce trimite în neant, ipoteza lui Bartolomeu Kopitar, Miklosich, Hasdeu şi, exclusiv în scopuri politice, Roesler & Co., pînă la istografia maghiară contemporană, cum am arătat.

Autorul prezentelor rânduri a întocmit un studiu asupra prezenţei lexicale româneşti în elină, dar şi în alte graiuri europene.

Din păcate nu prea se ştie că în Grecia antică nu s-a vorbit elina, ci aşa-zisa limbă barbară, elina, o alcătuire artificială, ca şi latina clasică, fiind destinată mai ales pentru scris. Dispunem în acest sens de mărturiia lui Platon (428-347 î.e.n.):

Socrate: … n-ar fi nimic de mirare dacă limba veche, făţă de cea de azi, nu s-ar deosebi întru nimic de una barbară (Cratylos, 421d), la care Hermogenes răspunde: Nu vorbeşti deloc fără temeri (traducere Simina Noica).

Traducerea în engleză sună de data aceasta mai limpede:

…it would not be strange that there was no difference between the ancient Greek and the contemporary barbarian language.

… n-ar fi curios dacă n-ar fi deosebiri între greaca veche şi limba barbară contemporană (cu ea).

Nu am găsit cu cale să prezentăm şi textul elin pentru că, fără îndoială, specialiştii îl au, iar nespecialiştii nu s-ar putea folosi de el.

În cercetările noastre, am găsit în elină (!) (nu în graiurile vorbite de populaţiile Greciei antice, care, normal, dospeau de românisme) peste 150 de cuvinte româneşti.

Curios lucru, savanţii care s-au ocupat de balansoarul româno-albanez s-au ţinut de mărunţişuri, nevăzînd pădurea din cauza copacilor.

Nimeni, pînă în prezent, nu s-a ocupat cu esenţialul, cu vorbele române în sanscrită, în hindi, în persană, în elină, în latină, ca şi de sutele de cuvinte româneşti prezente în toate idiomurile europene moderne, dar s-au îndeletnicit cu puţina şi nesemnificativa prezenţă lexicală românească, în albaneză, dar văzând lucrurile pe dos.

Nu e o tragedie ştiinţifică şi naţională ca generaţii de lingvişti să se ocupe de nesemnificativele torna, torna, fie şi retorna şi să ignore preznţa lexicală românească în principalele idiomuri euro-indo-persane?

Şi Universitatea din Cambridge ( v. The Cambridge History of India, 1922, vol. I, p. 71) ajunge la constatări similare cu ale lui Joseph Mension:

If, as some scholars suppose, modern Albanian is the descendant in a very corrupt condition of ancient Thracian, and not of ancient Illyrian, the interrelation of the ancient branches of the Indo-Germanic family of languages can be outlined. The family is divided by a well-marked difference in the treatment of certain k, g, and gh sounds into two parts, one of which keeps the k, g, and gh sounds, though submitting them to a variety of changes

Dacă, aşa cum presupun învăţaţii, albaneza modernă descinde într-un mod foarte deteriorat din traca veche, şi nu din ilirica antică, poate fi schiţată interelaţia ramurilor vechi ale familiei de limbi indo-germanice. Familia este separată printr-o diferenţă foarte bine marcată în utilizarea anumitor sunete k, g şi gh în două părţi: una care păstrează sunetele k, g şi gh, deşi le supune unor schimbări variate

in later times, while the other part changes k and g into some kind of sibilant sounds which are represented in the Slavonic and Iranian languages by s and z, in Sanskrit by ç and j. The gh sound appears as z in Zend, the Iranian dialects confusing together g and gh, while in Sanskrit it appears as h. The languages, which present these changes, are the easternmost members of the family: Aryan (i.e. Indian and Iranian); Armenian; Slavonic; and Albanian. The Albanian it is suggested has been driven westward through the Pindus range into its present position within historical times, the ancient Illyrians having in this area been swept away in the devastation wrought by a sequence of Roman invasions, initiated in the second century BC by Aemilius Paulus. The languages mentioned would thus have started from the eastern side of the original habitat, while the tribes which (with an admixture of the population already in possession) ultimately became the Greeks, moved through Macedonia and Thessaly southwards, and the Latin stock, the Celts, and

the Germans westwards and northward.(subls. ns.).

ulterioare, în timp ce cealaltă schimbă k şi g într-un fel de sunet sibilant care este reprezentat în slavonă şi iraniană prin s şi z, în sanscrită prin ç şi j. Sunetul gh apare sub forma z în zendă, dialectele iraniene confundând g şi gh în timp ce în sanscrită el apare ca h. Limbile care prezintă aceste shimbări sînt cele mai estice din familie: ariana (adică indiana şi iraniana); armeana, slavona şi albaneza. Se sugerează că albanezii au fost împinşi spre vest prin Pind pe locul lor actual în timpuri istorice, ilirii antici fiind măturaţi de mânia devastatoare a unor şiruri de invazii romane, începute în sec. II î.e.n. de Aemilius Paulus. Limbile menţionate ar fi început astfel de pe partea de est a habitatului originar, în timp ce triburile care (cu un amestec de populaţie deja existentă) au devenit în cele din urmă greci, s-au mutat prin Macedonia şi Tesalia spre sud, iar familia latină, celţii şi germanii spre vest şi spre nord (subl. ns.)

Acest lung citat din cercetările Universităţii din Cambridge este menit să dovedească realitatea pe care am prezentat-o în acest studiu. Ea vine de la o Universitate celebră ale cărei cercetări nu sînt în nici un caz subsumate unei intenţii politice, ca Romänische Studien (Roesler).

Rezultă, fără putinţă de îndoială, că albanezii nu au reprezentat decît unul din grupurile de populaţii care, ca şi celelalte, menţionate, au trebuit să părăsească habitatul primar, cel Carpatic, în momentul în care capacitatea de hrănire a acestuia (împădurit în proporţie de 79% – v. Pădurile României, 1981, p. 163) în raport cu creşterea populaţiei a atins curba critică.

Dispunem de dovezi pentru aceste realităţi străvechi, dar prezentarea lor ne-ar duce prea departe de subiectul pe care ni l-am propus pentru studiu. Mai ales că deja am abordat unele aspecte colaterale care ne-au părut legate de acest subiect.

Numeroşi istorici şi lingvişti de renume ( Wolfgang Rothe, Einführung in die historische Laut – und Formenlehre des Romänischen, Max Niemeyer Verlag, Halle, 1957, Alberti Arnaldo, J. C. Schuller, Rudolf Virchow, Clémence Royer, Eugen Pittard, Jean Laumonier etc. au scris pagini memorabile despre adevărul realităţilor româneşti, dar spaţiul nu ne îngăduie să-i cităm.

Într-o cercetare de sinteză, L’origine del Romeno e dell’Albanese, savantul italian Giuliano Bonfante (v. volumul Studii Romeni, Roma, 1973, p. 55-57) pune punctele pe i în această chestiune şi, fără să cunoască nici articolul lui Joseph Mension, nici opera monumentală a Universităţii din Cambridge, citate de noi mai sus, dar nemenţionate de nici unul din albanologii din sec. XX, ajunge la concluzii pertinente similare:

a. Dunque, la patria originaria degli Albanesi non fu nel territorio occupato attualmente, ma ad oriente della linea Vardar-Morava (p. 70)

a. Deci, patria originară a albanezilor n-a fost în teritoriul ocupat actualmente, ci la est de linia Vardar-Morava.

b. …come gli Aromeni, gli Albanesi vengano tutti da settentrione, e

precisamente dalla Dacia transdanubiana (p. 75), subl.ns.

b……ca şi aromânii, albanezii vin toţi din nord, şi în mod precis din Dacia transdanubiană.

Pentru această concluzie îl ia în sprijin şi pe regretatul N. Jokl (Reallexikon der vorgeschichte (1924), p. 91 ş.u. şi “Worter und sachen”, 12 (1929), p. 63 ş.u.).

Anche N. Jokl, grandisima autorita nel campo degli studii albanesi, si dichiara nettamente in favore dell’origine settentrionale degli Albanesi; anzi, tanto settentrionale che la sede dacica sarrebe una sede di passagio verso zone piu meridionali (subl. ns.), ibid., p. 75.

Chiar N. Jokl, cea mai mare autoritate în domeniul studiilor albaneze, se declară net în favoarea originii septentrionale a albanezilor; chiar atît de septentrională că reşedinţa dacică (în Dacia n. ns.) ar fi o reşedinţă de trecere către zone mai sudice…

In conclusione: tutti gli argomenti- lingvistici e nonlingvistici – ci portano a considerare Albanesi e Romeni come lo stesso popolo. Questo popolo risiedeva in Dacia all’ epoca della conquista romana, e vi resto poi diventando romano in

În conluzie: toate argumentele – lingvistice şi nelingvistice – ne duc să-i considerăm pe albanezi şi pe români ca acelaşi popor. Acest popor locuia în Dacia în epoca cuceririi romane, şi apoi a devenit

roman

gran parte; ma gli Albanesi ne erano gia partiti all’epoca dell’invasione slava. Questo popolo sono i Daci, di stirpe tracia. La Teoria della “continuita” del romeno ne resta pienamente confermata (p. 75), subl.ns.

în bună parte; dar albanezii erau deja plecaţi în perioada invaziei slave. Acest popor sînt Daci, de viţă tracă. Teoria “continuităţii” românilor este din plin confirmată.

La cel de-al doilea Congres internaţional de tracologie (1976), G. Mihăilă a prezentat o comunicare intitulată Les attestations les plus anciennes des mots autochtones en roumain (vol. III, p. 75-84), referitoare la 37 cuvinte româneşti, din care 9 derivate, atestate înainte de 1500. Printre acestea figurează cca 17 pe care unii le reclamă ca împrumuturi din albaneză, alţii ca figurând numai în româna şi albaneză (I.I. Rusu) ceea ce, cum am arătat pentru gard, nu se susţine.

Oricum e de bun augur că se scrie în dreptul fiecărui cuvînt din listă mot autochtone….

Albaneza are în grafia cuvintelor un aspect târziu şi, cum am mai spus, instabil, de grai neologic. În ce priveşte rădăcina românească Bor, din care au rezultat cca. 400 vorbe populare, aceasta nu figurează în albaneză, nici în macedo-română şi nici în latină, dar apare, cu o productivitate mai redusă, în elină şi în unele idomuri occidentale, în acestea numai cu sensul gaură, faţă de şase sensuri în română.

Să notăm şi observaţia de bun simţ a învăţatului bulgar D. Dečev, ca replică la insinuările lui Roesler şi, ulterior, ale istografiei maghiare: în cazul unei patrii comune albanezo-romane în Balcani, ar fi trebuit să ia naştere o limbă comună, iar nu două limbi total diferite una de cealaltă (ap. Din istoria Transilvaniei I, ed. II, Ed. Academiei, 1961, p. 79), subl. ns.

Ideea că albanezii sînt veniţi din nord este susţinută şi de Al. Philippide şi de alţi autori, citaţi de Philippide (Originea Românilor, vol. II):

Din toate cercetările făcute asupra limbii româneşti în comparaţie cu cea albaneză rezultă că Albanezii (!) din punct de vedere geografic au fost în timpurile vechi mai în contact cu Dacoromânii decît cu celelalte neamuri româneşti, şi că din punct de vedere etnic ei sînt mai apropiaţi de Dacoromâni decît de Românii ceilalţi. Vezi 313, 317, 335. Dacoromânii însă au fost todeauna, şi sînt pănă astăzi, Românii cei mai de la nord (p. 774).

Apoi există tradiţii de familie la triburile albaneze de nord (Probabil vor fi existând şi la cele de sud) că au venit din teritorii mai dinspre miază-noapte ( p. 776), subl. ns.

Este evident, prin urmare, că Albanezii (!) sînt în actualul lor teritoriu relativ de curând veniţi, şi că orice probă asupra originii lor etnice scoasă din vechea populaţie a actualei Albanii trebuie să cadă – cu trimitere la Weigand, în “Balkan – Archiv”…. (p. 777)

Din cercetările lui Nopcsa asupra rămăşiţelor arheologice din Albania, asupra tradiţiilor, miturilor şi anthropometriei Albanezilor, nu rezultă ca ceva sigur pentru istoria acestui popor decît că este relativ de curînd venit în actualul lui teritoriu din regiuni de mai la nord (p. 787), subl. ns.

Tot Philippide, referitor la o serie de fenomene fonetice scrie că la o cercetare mai atentă acestea prezintă remarcabile deosebiri de la o limbă la alta (p. 588); dar apoi sînt fenomene de diftongare, de umlaut şi de accent în albaneză, care constituie o prăpastie între această limbă şi română (p. 590).

Analizând pe p. 596 – 629, asemănările morfologice şi sintactice dintre albaneză şi română ca şi deosebirile, pe care le apreciază mult mai mari, consideră că dacă oarecare asemănări pe acest teren ne-ar îndreptăţi să stabilim o apropiere genetică între români şi albanezi, deosebirile mult mai mari ne obligă se despărţim aceste două popoare.

Concluzii:

Din faptele şi analizele prezentate rezultă:

Nu există nici o dovadă că vreun cuvînt al limbii române ar proveni din albaneză.

Nu există nici o dovadă că ar exista cuvinte comune numai între română şi albaneză, cum au ilustrat cu gard, cuvînt originar în limba română, unde formează familie de cuvinte şi de unde s-a răspîndit în aproape toate graiurile europene.

Dacă jocul aparenţelor a lăsat cândva senzaţia unor corespondenţe particulare între română şi albaneză, iluzia, care a tentat atîtea spirite, unele cu totul remarcabile, s-a datorat fie căutării neîndestulătoare, fie absenţei unor dicţionare de vorbe populare în idiomurile neologice occidentale.

Multe aspecte lingvistice nu vor putea fi lămurite pentru că vorbele populare din graiurile occidentale au fost înmormîntate, dar fără să fie înregistrate măcar în condicile de decedaţi – considerate vorbe pentru idioţi (v. Ferdinand Brunot, Histoire de la langue française des origines a 1900, vol. I, p. XIII).

x

Să ne întoarcem puţin la Roesler şi la marota lui, de unde a rezultat şi patria comună albano-română.

Ideea fixă a lui Roesler, repetată de mai multe ori , dar fără s-o sprijine pe vreo dovadă este aceea , am mai spus-o, că românii nu erau în Ardeal când au ajuns ungurii în Panonia de dincolo de Dunăre. Să cităm afirmaţiile la care ne referim, Romänische Studien, p. 79 – 80:

In dieser Zeit grosser Aenderungen der politischen Karte treten die Romänen oder Walachen wieder nirgends in beglaubigter Weise hervor.

1) În această perioadă de mari mutaţii pe harta politică, nu se certifică nicăieri existenţa românilor sau valahilor.

Denn die Erzählung des sogenannten anonymen Notars des Königs Bela, bei dem sie allerdings unter dem Namen Blacci Siebenbürgen und den gesammten Osten Ungarns bewohnen, kann hier nicht im entferntesten berücksichtigt werden. Besonnene und kritische Forscher, lassen ihn überhaupt als Quelle für die Eroberungsepoche nicht zu. Jede vorurtheilslose Untersuchung führt immer wieder nur dazu die verwerfenden Urtheile zu bestätigen. Ohnehin ist er ein Schriftseller aus dem Ende des 13 Jahrhunderts, seine Wahrheitsliebe sehr gering, seine Tendenz unverkennbar.

Fiindcă relatarea aşa-numitului Notar anonim al regelui Bela, după care ei ar locui, sub numele de Blacci, Ardealul şi întreaga parte de răsărit a Ungariei, nu poate fi luată nicidecum în consideraţie. Cercetătorii precauţi şi animaţi de spirit critic nici nu-l citează printre izvoarele epocii de expansiune. Orice investigaţie lipsită de prejudecăţi nu va conduce decît la confirmarea judecăţilor negatoare. Oricum el nu este decît un scriitor de la sfîrşitul secolului al 13-lea; dragostea sa de adevăr este foarte scăzută, iar tendenţiozitatea sa nu poate fi trecută cu vederea.

Hier berühre ich nur beiläufig einige seiner diese Ereignisse berührenden Irrtümer oder Entstellungen, da ich später von ihm eingehender handle. Bei dem An. Not. begegnen siebenbürgische Herzoge (duces ultrasilvani) im 9 Jahrhundert. In Wahrheit erscheinen die ersten urkundlich 1176, 1199, 1201. Es ist dies zugleich ein Argument gegen diejenigen, welche ihn unter den ersten oder zweiten Bela ( 1061-1063), Bela II (1131-1141) setzen wollen, denn es leuchtet ein, dass vor der Aufstellung von siebenbürgischen Wojwoden auch der An. Not. diese nicht in seine Geschichte eingeführt hätte. Er nennt Menumorout, der nach ihm zwischen Maros, Theiss und Szamos regiert haben soll, einen Vasallen des griechischen Kaisers.

Voi atinge, cu acest prilej în treacăt numai, unele din confuziile şi denaturările sale privitoare la evenimenrtele tratate, fiindcă mai târziu, în cursul lucrării, îl voi analiza mai pe larg. La Not. an., întîlnim duci transilvani, (duces ultrasilvani) încă din secolul 9. În fapt, aceştia sînt atestaţi documentar abia pe la 1176, 1199, 1201. Faptul reprezintă, în acelaşi timp, un argument împotriva acelora care îl văd contemporan cu perioada domniilor lui Bela I (1061-1063) sau Bela II (1131-1141), fiindcă, vădit lucru, Not. an. nu ar fi putut să-i introducă în istoria sa pe voievozii ardeleni înainte ca aceştia să fi existat. El îl desemnează pe Menumorut, care, după el, ar fi domnit peste ţinuturile aflate între Mureş, Tisa şi Someş, ca fiind un vasal al împăratului bizantin.

Wir wissen, dass das Trajanische Dacien niemals einen Bestandtheil des romäischen Reichs gebildet hat, und dass dieses während des 8 bis 10 Jahrhunderts durch die Bulgaren von jedem Zusammenhange mit den Ländern um die Karpaten getrennt war, so dass auch nur sehr oberflächliche Kenntnisse darüber im Schwange waren. Einzig der gelehrte Herrscher am goldenen Horn, Constantinus, “der im Purpur Geborne”, besass reichlichere und genauere Nachrichten über den barbarischen Norden jenseits des Haemus, die Grenze griechischer Herrschaft im 10 Jahrhundert und oben dieser bestunterrichtete Ethnograph nennt die Walachen des Trajanischen Daciens nicht.

Man liebt es sich auf das Zeugnis Nestors zu berufen, der den Namen Walachen (Wlachowe) kennt und einige Male in Anwendung bringt. So in folgender die ungrische Eroberung meldenden Stelle: Im Jahre 6406 (900) zogen die Ugren neben Kijew vorüber längs den hohen Ufer, welches jetzt Ugorskoe heisst, und am Dnjepr angelangt standen sie in Zeltwagen, denn sie waren Nomaden wie die Polowcer. Von Osten angelangt stürmten sie durch das grosse Gebirge und fingen an, die dort lebenden Walachen und Slowenen zu bekriegen. Darauf aber verjagten die Ugren die Wlachen und erbten das Land und sassen mit den Slowenen, nachdem sie sich dieselben unterworfen hatten, und von da wurde das Land das ugrische genannt.

Cunoaşte faptul că Dacia traiană nu a făcut niciodată parte din imperiul romaic şi că toate legăturile acestuia cu ţările din jurul Carpaţilor au fost tăiate, în cursul secolelor 8-10, de către bulgari, aşa încît informaţiile uzuale asupra regiunii (carpatice) nu erau decît foarte superficiale. Singur, învăţatul stăpânitor de la Cornul de aur, Constantin “cel în purpură născut” poseda ştiri mai bogate şi mai precise despre Nordul barbar de dincolo de Haemus, hotarul stăpânirii bizantine din secolul 10, şi tocmai acest etnograf, cel mai instruit din vremea sa, nu îi aminteşte pe valahii Daciei traiane.

Se mai foloseşte apoi în mod deosebit mărturia lui Nestor, care cunoaşte numele valahilor (Wlachowe) şi îl aplică de cîteva ori. De pildă, în următorul pasaj care anunţă cucerirea ungrică: La anul 6406 (900), au trecut ugrii prin dreptul Kiev-ului, de-a lungul malului înalt, care se cheamă Ugorskoe acum, şi ajunşi la Nipru au mas la corturile lor căţărate pe care fiindcă erau nomazi ca şi polovcii. Ridicându-se de la Răsărit, au năvălit peste marele munte, căzînd cu vrăjmăşie asupra valahilor şi slovenilor trăitori acolo. După care ugrii i-au izgonit pe valahi şi le-au moştenit ţara şi s-au aşezat acolo cu slovenii, după ce-i supuseseră şi pe aceştia, şi de-atunci încolo ţara s-au chemat ugrică.

Stimmt diese russische Nachricht nicht vollkommen zum Anonymen Notar? Dem Anschein nach allerdings, in der That aber durchaus nicht. Denn die Walachen des An. Not. wohnen im östlichen Ungarn, den Lande jenseits der Theiss, die des Nestor sind im westlichen, im alten Pannonien zu suchen. Die Walachen des An. Notars sind das Volk, das auch wir Neuere unter diesem Namen begreifen, die Wlachen Nestors sind die Franken des römischen Reichs der Karolinger. Und diesen wichtigen Unterschied hat man bisher übersehen. Was man aber immer vermutet hatte, dass die Wlachen Nestors nicht Romänen sein könnten, ist ganz richtig Schlözer hielt sie für Italiäner. Fraehn dagegen theilte die Ansicht Krugs, dass unter dem “Wlachenland” Nestors Frankreich zu verstehen sei, wogegen man nichts gegründetes wird einwenden können.

Nu concordă ştirea rusească întru totul cu aceea a notarului anonim? După aparenţe, cu siguranţă, în fapt, însă deloc. Fiindcă valahii Not. an. trăiesc în Ungaria răsăriteană, în ţara de dincolo de Tisa, iar cei ai lui Nestor trebuie căutaţi în partea apuseană a Ungariei, în vechea Pannonie. Valahii Not. an. reprezintă poporul, pe care şi noi, cei moderni, îl înţelegem ca purtând acelaşi nume, în timp ce valahii lui Nestor sînt francii imperiului roman al carolingienilor. Şi această deosebire esenţială a fost, pînă acum, trecută cu vederea. Dar ce se presupusese întotdeauna, şi anume că vlahii lui Nestor nu puteau fi românii, este cît se poate de corect. Schlözer îi credea italieni. Fraehn, dimpotrivă, împărtăşea punctul de vedere al lui Krug, după care prin ” Ţara vlahilor” a lui Nestor s-ar înţelege Franţa, interpretare căreia nu i se poate aduce o obiecţie valabilă.

2) Auch hier vermissen wir jede Erwähnung von Romänen in Siebenbürgen; nicht anders ist es in der Walachei (ibid p. 84), subl. ns.

2) – Şi aici lipseşte orice menţiune privind existenţa românilor în Ardeal; situaţia nu e alta nici pentru Valahia. (subl. ns.)

(Traducerea: Vlad Papu)

Aceeaşi afirmaţie ca fond o găsim şi pe p. 85 şi pe altele. Este de fapt o mantră roesleriană.

Toată pledoaria lui Roesler n-are decît un scop: să acopere cu vorbe lipsa totală de realitate faptică şi evenimenţială a tezei sale.

Teza ar putea fi respinsă atît de facto, cît şi de jure pe baza lipsei oricărei dovezi în sprijin, conform Regulae ad directionem ingenii ( Descartes): nu e adevărat ceea ce nu e dovedit.

Ca să nu rămânem la nivel principial, mai ales că teza i-a supravieţuit lui Roesler, fiind îmbrăţişată de istoriografia maghiară pînă în contemporaneitate, vom aduce un argument hotărîtor neinvocat de istoriografia română.

Anume, la 1826, cu 14 înainte de naşterea lui Roesler, un compatriot al acestuia, celebrul Heinrich Julius Klaproth, erudit orientalist german, publică rezultatele unei importante cercetări personale, sub titlul: Tableaux historiques de l’Asie, depuis la monarchie de Cyrus jusqu’a nos jours, Paris, Schubert, Londra, Treuttel and Wurtz, Stuttgart, Cotta, în care cuprinde şi 27 de hărţi de o deosebită valoare documentară, cuprinzînd intervalul dintre anii 534 î.e.n. – 1825 e.n.

Volumul este interesant în întregime, dar nu este aici locul pentru o recenzie a acestuia. De altfel, o prezentare a apărut sub semnătura Anei Maria Coman în “Anale de istorie”, nr. 1/1984 (partea I) şi 2/1984 (partea II).

În cîteva din hărţile lui Klaproth apar: Dacia, Românii, numiţi Walaches, dar şi Walachie.

Aici ne vom referi numai la trei din hărţile lui Klaproth.

Roesler proclamă că nu există nici o dovadă din care să reiasă prezenţa românilor la nord de Dunăre înainte de sec. XIII.

Una din hărţile lui Klaproth poartă ca dată anul 912 e.n. şi pe ea românii (Walaches) figurează nu numai la nord de Dunăre, dar chiar în Ardeal!! – v. fig.8. Spre apus, aceşti valahi din Ardeal se învecinează cu Ungaria.

Roesler nu putea să nu cunoască cartea lui Klaproth – reputaţia acestuia fiind universală în epocă; dar ca să înlăturăm şi cea mai pricăjită îndoială în această privinţă, vom arăta că îl şi citează pe Klaproth ( a se vedea p. 338 din Romänische Studien).

Această împrejurare certifică prezumţia de rea credinţă a lui Roesler. Cunoaşte realitatea prezenţei permanente a românilor în Ardeal (sursele germane care o atestă sînt destul de numeroase), o ascunde şi caută să convingă pe cititorii săi de contrariu.

Ca o festă a istoriei pentru Roesler şi urmaşii lui, Klaproth mai publică două hărţi, din care reiese că românii au fost tot timpul în Spaţiul Carpatic, la Nord de Dunăre, de unde n-au lipsit niciodată: una pentru anul 1290 (fig. 9), în care la nord de Dunăre apare Valahia, cealaltă pentru 1368 în care, pînă la Tisa, apare Valahia, dar şi Moldova, în care se cuprinde şi Tisa inferioară. Pe această hartă (fig. 10) Ungaria nu mai apare.

În această situaţie, când românii apar pe harta lui Klaproth (fig. 8 ) în Ardeal, iar apoi ca stat Valahia la 1290 şi 1368 (aici şi Moldova), povestea austro-maghiară despre aşa-zisa simbioză albano-română la sud de Dunăre cade în mod definitiv şi, poate, simţind ridicolul afirmaţiei, să n-o mai întâlnim nici măcar în cărţile maghiare de istorie.

Datele fundamentale care definesc şi marchează prezenţa românilor în lume sînt învăluite în ceaţă, pînă acolo încît se poate spune că istoria românilor, mai ales pentru epoca veche, n-a început să fie scrisă.

Este de tot regretabil că atîţia diplomaţi ai facultăţilor de istorie, din care unii deveniţi profesionişti erudiţi, au ignorat fundamentele istoriei şi spiritualităţii românilor, deşi acestea sînt şi  cele primordiale ale Europei.

Nu s-a observat că pînă-n prezent nici un popor european nu-şi cunoaşte originile şi nu-şi poate scrie istoria, decît ca frînturi de ultimă oră, ca şi cum în adâncul timpului aceste populaţii europene n-ar fi existat şi au apărut ca generaţii spontanee.

Cauzele acestei situaţii pot fi numeroase.  În primul rând faptul că în istorie legendele fac carieră mai mare ca realităţile (Mommsen) .

Apoi, moda studiilor, mai ales universitare, în occident a dus la învăluirea minţilor, insuficient formate şi “mobilate” cu fundamente ale ştiinţei, ale tinerilor, cu ceea ce ştia occidentul.  Or, prin tradiţie, în dogmatica şcolară occidentul nu s-a preocupat cu interes decît de faptele petrecute în limitele graniţelor sale naţionale.

Să-l ascultăm pe celebrul Ferdinand  Lot (Les invasions barbares de l‘Europe, 1932)

Ne legăm de luptele sterile ale Franţei şi Angliei în secolele XIV şi XV.  Dar pentru istoria europeană interesează rezistenţa la turci a grecilor, sîrbilor, ungurilor, valahilor, moldovenilor (subl.ns),  în fine, a ruşilor din secolul al XIII-lea pînă în al XVI-lea secol. Graţie sacrificării (immolation) “balcanicilor” şi slavilor de răsărit a putut să continue civilizaţia occidentală în Europa de Apus.  Şi e ceva de care germanii, italienii, francezii nu-şi dau seama îndeajuns.

Istoria Franţei, pe care a trebuit s-o învăţăm pînă la saturare în timpul liceului, se ocupă de cancanurile de la curtea celor 18 Ludovici , de răzmeriţa de la 1789, declarată revoluţie mondială.

Nu i-a trecut  nimănui prin minte că românii ar putea fi poporul primordial al Europei, că româna ar fi limba primordială a Europei, aşa numita indo-europeană comună.

S-a început să se scrie istoria românilor prin copierea modului de scriere al istoriei altor popoare europene, ca şi când viaţa strănepotului ar explica-o pe cea a străbunicului.  S-a pus tot timpul carul înaintea boilor, fără ca această inversare să stingherească, să tulbure pe specialişti.

Pompiliu Eliade (1869 – 1914) afirma (De l’influence française sur l’esprit public en Roumanie, 1898) că noi nu suntem decît o copie mai mult sau mai puţin bună a francezilor.

Acest fel de enormităţi au mai debitat şi alţii, nu puţini, ceea ce dovedeşte o totală necunoaştere a Istoriei Românilor, o idee haotică despre aceasta.  Toate aceste erori profunde  aparţin unei pojghiţe foarte subţiri de pseudointelectuali neînţelegători.

Ce însemna pentru P. Eliade şi cei care gândeau ca el spiritul public din România? Noi am locuit mult mai târziu, în 1944, în cîteva comune din jud. Dolj şi n-am întîlnit nici o formă de influenţă franceză la locuitorii acestor comune.  Dacă alţii au întîlnit să spună în ce consta aceasta.  La 46  ani distanţă de data la care P.Eliade revendică o influenţă franceză asupra spiritului public în România, în aceste comune erau mulţi locuitori, mai ales femei, care nu părăsiseră niciodată satul în care s-au născut. Nu exista curent electric, aparate de radio, nu existau ziare.  Locuitorii vârstnici şi multe femei, printre cei maturi, chiar şi tineri, nu ştiau carte, nici scris, nici citit.

Oamenii trăiau simplu, natural, într-o existenţă ciclică, legată de anotimpuri şi tradiţii imemoriale. Cultura era de sorginte locală, transmisă din gură-n gură, la clacă, la horă, la şezători, la diferite sărbători, în diverse întîlniri de familie.

Singura justificare a unor obiceiuri şi manifestări tradiţionale era: aşa am pomenit.

Când eram întrebat de unde sînt şi răspundeam din Bucureşti, urmau alte întrebări: e departe Bucureştiu’?  Cu ce am venit de la Bucureşti?  Răspunzînd cu trenul, eram întrebat: cum e trenul, dacă merge repede etc.

Noi n-am întîlnit, mult mai târziu, nici ţărani, nici orăşeni în România care să pară copii ale francezilor.

În schimb am întîlnit în Provenţa destui oameni care păreau copii ale românilor, şi  ca înfăţişare şi ca limbă.  Ciobanii din Limousin  parcă erau ciobanii din Carpaţi, în sumane miţoase, sprijiniţi în bâtă, cu clop pe cap.

Oricum, a se vedea mai departe dovezile de necontestat că strămoşii celor care se numesc azi francezi au sosit cel mai probabil din Ardeal, din Banat sau Oltenia după finele mileniului III î.e.n.

La jumătate de secol după năstruşnicia lui P. Eliade , “spiritul public” al ţăranilor nu ştia unde e  Capitala Ţării în care vieţuiau, nu aveau nici un fel de ştire de dincolo de satul în care locuiau, dar erau influenţaţi de francezi, de care nici nu auziseră, nici nu bănuiau că există.  Cum?  Poate prin teleinfluenţă, de care noi n-am auzit, dar care constituie obiect al credinţei unor lingvişti chiar şi azi.

Se va spune: păi nu la ţărani s-au referit P. Eliade şi Co. Deci ţăranii nu participau la compunerea spiritului public în România.  Atunci la cine?

- La orăşeni.

Care şi cîţi orăşeni?

Pe ansamblul Ţării, la 1899 trăiau în mediul rural 5144216 locuitori (86,36%) şi 812474 locuitori în mediul urban (13,64%).

În 33% din judeţele Ţării mediul urban reprezenta între 4,73% (Gorj), 5,59% (Olt şi Suceava) şi 9,46% (Romanaţi).

În oraşe, care arătau ca vai de ele, fără electricitate, fără apă curentă şi canalizare (nici Bucureştiul şi nici Iaşul nu aveau) – acesta era nivelul de dotaţie edilitară al timpului – trăia o populaţie nevoiaşă, lipsită de multe din cele necesare traiului de zi cu zi, fără preocupări culturale livreşti.

Datorită bolilor infecţioase (febră tifoidă, difterie, scarlatină, dezinterie, tuse convulsivă, tifos exantematic, variolă) morbiditatea dar şi mortalitatea atingeau procente alarmante, iar mortalitatea infantilă (p.23) atingea procente înspăimîntătoare 33,37% pînă la un an (rural) şi 25-26% (urban).  Pînă la 5 ani 50% din copii mureau (rural) şi 37-40% (urban).

În aceste condiţii, românilor numai de spiritul francez le mai lipsea să se ocupe.

Într-un anuar de peste 340 pagini nu există nici un rând despre cultură, librării etc.

Cultura era numai cea produsă de populaţia însăşi, la hore, şezători, clăci, sărbători de tot felul, mai mult de 80% din populaţie nu era ştiutoare de carte, ca în toată Europa timpului.

În anul şcolar 1900-1901 erau (învăţămînt primar):

Rural (p. 284): 4593 învăţători la 282285 elevi înscrişi, din care au

absolvit 12499 (4,42%)

Urban (p.288): 1357 învăţători la 71070 elevi înscrişi, din care au absolvit

9000  (12,66%)

În învăţămîntul mediu (licee, gimnazii, seminarii, şcoli normale, şcoli normale     pedagogice (băieţi şi fete) – numai la oraşe – existau:

156 profesori la 19332 elevi din care au absolvit 1912 (9,89%)

Şcolile comerciale, de agricultură şi meserii, profesionale şi de menaj aveau:

265 instructori 4169 elevi      absolvenţi 242 (5,8%)

Şi acest tablou sumbru dă seama de starea socială şi culturală a Ţării.   Atîta vreme cît absolveau şcolile primare doar procente ridicole sub 5%, în mediul rural, şi sub 13% (urban), iar în învăţămîntul mediu (urban) sub 10% este cît se poate de limpede cît se interesa de cultura franceză spiritul public din România.

Învăţămîntul universitar reprezenta, ca număr de studenţi, sub 1%o din populaţia ţării (în ultimii 25 de ani aproape de 1%)

În 1900/1901 existau două centre universitare, Bucureşti şi Iaşi, în care studiau, (în paranteze cadre didactice):

Deci, cadrele didactice universitare însumau 126 de persoane.

Cîţi intelectuali, chiar şi cu absolvenţii de liceu, avea România atunci? Datele din Anuarul Statistic al României, 1915 -1916.

Intelectualii adevăraţi puteau fi număraţi pe degetele de la cîteva mâini, oricum o pojghiţă foarte subţire.  Şi aceasta mai ales în Bucureşti şi Iaşi.

Aceşti puţini intelectuali au merite excepţionale în cultura română, dar nu ca nişte copii mai mult sau mai puţin bune ale francezilor, ci că au trăit şi au creat în română, pentru români.

În rest, cine să reprezinte spiritul public în oraşe?  Mahalagii şi chivuţele Bucureştiului?

Prin cine se transmitea aşa zisa influenţă franceză?  Radio nu exista, ziare erau puţine şi pline de alt fel de informaţii, mai ales sociale, financiare, etnice, privind Ardealul, după procesul memorandiştilor etc.

Se uită prea adesea că în România învăţămîntul primar obligatoriu a fost legiferat în 1864, de Al. I. Cuza, iar în Franţa abia la 1882.

De asemenea se uită, mai ales, ce a dat Spaţiul Carpatic Franţei: limba (şi azi în Provenţa, în Franche Comté, în Limousin, în Bearn etc., se vorbeşte o română mai mult sau mai puţin stîlcită) – a se vedea Mitu Groscu, Occitan et Roumain. Ressemblances, Iérusalem, 1987, E. Vidal, Gabriel Azais, Dictionnaire des idiomes romans du Midi de la France, 1877, şi articolele noastre:  În vechime, Franţa a fost românofonă, în “GETICA”, 1-2 şi 3-4 ş.a. -, agricultura, care i-a scos pe oameni din starea de sălbăticie (Diodor din Sicilia, sec. I î.e.n., Biblioteca istorică, E.S.T., 1981, p.40), civilizaţia neolitică etc.   Dacă se va reuşi ca printr-un studiu serios, sistematic şi doct să se evalueze reporturile dintre spaţiul carpatic şi spaţiul francez de astăzi se va putea, sperăm, stabili mai aproape de realitate activul şi pasivul de cultură şi civilizaţie dintre acestea.

După primul război mondial, o pleiadă de intelectuali români, luând ca unic model Franţa, Apusul în genere, şi-au propus să schimbe destinul României, să-l adapteze după cel al Franţei.

Iartă-i Doamne că nu ştiau ce vor să facă.

Fără cea mai mică verificare istorică, puneau Franţa în prepeleac şi apoi raportau România, cu o civilizaţie multimilenară, originară, pe care n-au priceput-o, la Franţa, cu o civilizaţie modernă, în bună parte de imitaţie, ceea ce, de bună seamă, era o prejudecată,  fără acoperire în realitate.  Singura lor scuză era neştiinţa lor, deşi cu puţină imaginaţie şi puţină lectură istorică şi privitoare la descoperirile arheologice din Spaţiul Românesc, cele din Franţa şi din restul Europei s-ar fi putut lămuri. O elementară comparaţie între limbile vorbite pe cele două teritorii, le-ar fi relevat adevărul că Franţa a fost românofonă de-a lungul întregii ei istorii, că abia după 1539, data Ordonanţei de la Villers – Cotterets a lui Francisc I care proscrie le bas latin, cum numeau ei româna, francezii s-au desprins, târziu, în parte, de limba română.

N-au ştiut-o, dar nimeni nu e vinovat pentru neştiinţa altcuiva.  Ar fi avut o scuză doar dacă tăceau.

Păcatele pe care aceşti intelectuali le impută neamului Românesc sînt ilustrate numai prin realităţi orăşeneşti.

Imaginile catastrofice la care se apelează pentru a prefigura dispariţia poporului român din istorie: românii se retrag de pe scena lumii nemaiputînd  creea (crea!) oameni (p.6), popor care nu va mai fi (p. 6) etc.. (N. Porsenna, Regenerarea neamului românesc, 1934), seamănă pînă la identitate cu strigătele de deznădejde şi alarmă ale lui Iuliu Maniu (Iuliu Maniu în faţa istoriei) faţă de societatea deschisă şi statul de “drept“: ţara noastră în întunericul epocii medievale (p.256), dezastrul material şi moral (p. 257), dezagregare morală şi sufletească…,criză economică care sleieşte orice avânt (p.264) etc.

Totul se petrece în spuma de la suprafaţa lucrurilor orăşeneşti, prin excluderea tălpii Ţării.

Această fractură de fond n-a scăpat unor oameni de cultură străini. Hermann Keyserling, atît de des citat de oamenii de cultură dintre cele două războaie mondiale, scrie (Analiza spectrală a Europei, 1993): cei 10000 din clasa de sus preferă mai degrabă spiritul străin celui propriu (p.278). însă ţărănimea e perfect sănătoasă, precum toate rasele vechi, e conservatoare în profunzimea ei (p. 281), subl.ns.

Lucien Romier (Le carrefour des empires morts.  Du Danube au Dniester, 1931) scrie (p. 215):.la durée du peuple des Carpathes tient [M1] a son insolement social dans le double cadre de la montagne et du village.  Pour comprendre son âme, il faut savoir que, depuis les Latins jusqu’a notre temps, il a échappé, pratiquement, a toute influence urbaine, (durata poporului din Carpaţi ţine de izolarea sa socială în dublul cadru, al muntelui şi al satului.  Pentru a-i înţelege sufletul, trebuie ştiut că de la Latini pînă-n zilele noastre el a fost departe, practic, de orice influenţă urbană), ferit de orice promiscuitate urbană (ibid).

Dans les nombreux musées d‘ethnographie que je visitai, entre le Danube et le Dniester, je n‘ai trouvé trace d‘une vie ou d’une activité citadine a laquelle aurait participé, hormis les boiards de l’époque turque, la population autohtone (ibid., p. 215)  (În numeroasele muzee de etnografie pe care le vizitai, între Dunăre şi Nistru, n-am găsit nici o urmă de viaţă sau de activitate urbană la care să fi participat, în afara boierilor epocii turceşti, populaţia autohtonă), subl.ns.

Tot L. Romier scrie (ibid., p. 204): La langue roumaine n’était parlée que par les paysans pauvres et illettrés: les classes dirigeantes, celles memes qui se paraient de titres pour représenter la tradition et assurer le gouvernement du peuple, méprisaient cette langue populaire, se servaient de langues étrangeres, le grec, le français, l’allemand, le russe (Limba română nu era vorbită decît de către ţărani, săraci şi analfabeţi: clasele conducătoare, chiar acelea care se împăunau cu titluri pentru a reprezenta tradiţia şi a asigura guvernarea poporului, dispreţuiau această limbă populară, foloseau limbi străine, greaca, franceza, germana, rusa), subl.ns.

Cu ajutorul a doi oameni de cultură străini am ajuns ca cititorul să înţeleagă cine reprezenta, în vederile lui P. Eliade şi a celor care gândeau ca el, spiritul public în România: cei 10000 de franţuziţi care se dădeau români cu diplome de la Ştefan cel Mare şiMircea cel Mare, dar care nu înţelegeau nimic din realităţile şi necazurile ţărănimii române şi, ceea ce este mai grav, nimic din genialitatea limbii române.  O crustă groasă de snobism îi împingea să folosească idiomuri străine.

Apoi în ce limbă se răspîndea prezumtiva influenţă franceză?

Aproape nimeni pînă la Eminescu nu îndrăznea să scrie limba vorbită, ţărănească.  Limba noastră scrisă urma modele străine: fie pe calapodul vechilor traduceri din slavoneşte, fie structura limbilor din care se tradusese în ultimele două secole adică neo-greaca, italiana şi franceza.  Autorii români au reuşit să scrie bine româneşte de-abia de la Eminescu încoace, adică de mai puţin de o sută de ani(M. Eliade, Despre Eminescu şi Hasdeu, Junimea, 1987, p. XII)

În ce limbă s-a desfăşurat influenţa franceză în stare să ne transforme în copii ale francezilor?

Nu exista nici o cale de pătrundere şi ca atare, nici un efect de felul celui declarat de P. Eliade, ca şi de alţii nu mai puţin superficiali.

Franz Joseph Sulzer, un ins ostil românilor, a lansat, la 1781, cu 90 de ani înainte de Roesler, tîmpa basnă a formării românilor la sud de Dunăre şi migrarea lor la nordul Dunării.  Totuşi determinat de un minim de respect faţă de el însuşi scrie (Geschichte des Transalpinischen Daciens, vol I, p. 41): În Dacia (limba valahă), deşi a fost în contact cu atîtea limbi străine, n-a împrumutat nimic de la ele, astfel că, de pildă, nu există un singur cuvînt unguresc comun întregii limbi valahe.

Sau în altă parte (ibidem, p. 11): Trebuie puternică imaginaţie şi multă abstracţiune ce să-şi închipuie cineva, contra istoriei, că un popor, care azi întrece în număr cu o jumătate pe toate celelalte neamuri de oameni din Transilvania  luate la un loc (deci în sec. XVIII, după Sulzer, românii reprezentau în Ardeal 60%, iar celelalte populaţii împreună 40%, n. ns. G.G.) a rezistat singur timp de şapte sute de ani la neîncetatele năvăliri a douăzeci de popoare barbare, care azi toate au dispărut din Dacia, fără să lase urmă de numele şi de limba lor..fără să împrumute măcar un cuvînt de la una măcar, cu excepţie numai de la Slavi, din aceste multe naţiuni, de la Goţi, Taifali, Victofali, Huni, Gepizi, Heruli, Longobarzi, Avari, Bulgari, Vandali, Unguri, Comani, Pecenegi.

În toate cazurile de acest fel, în istorie, se invocă superioritatea culturală a neamului care a asimilat alte popoare, a cărui limbă s-a impus faţă de alte “limbi” cu care a venit în contact .

Se spune frecvent: romanii i-au cucerit militar pe greci, dar grecii i-au cucerit cultural pe romani, remarcându-se o superioritate spirituală a grecilor faţă de romani.

Două situaţii  identice cu soluţii diferite, căci n-am întîlnit nicăieri pînă astăzi să se recunoască realitatea că cele 20 de popoare de care vorbeşte Sulzer au dispărut din Dacia datorită superiorităţii culturale şi de civilizaţie a dacilor, geţilor sau românilor, căci aceşti trei una sînt.

Să-l cităm şi pe Ferdinand Brunot (Histoire de la langue française, tome I, p. 361) în acest sens: Pour la langue, il arriva ce qui se produit presque régulierement en pareil cas ce fut celle des plus civilisés qui exerça sur l’autre son ascendant.  Et les plus civilisés étaient incontestablement les Orientaux. (Cît priveşte limba, s-a întâmplat ceea ce se produce cu regularitate în astfel de cazuri: limba cea mai civilizată exercită ascendentul său asupra celeilalte.  Şi cei mai civilizaţi erau incontestabil Orientalii.)

Această superioritate culturală şi de civilizaţie a geţilor (românilor) se remarcă pînă la un moment şi referitor la greci şi la romani, dar, pentru raţiuni de neînţeles, nu a fost observată şi remarcată mai ales de erudiţii oameni de cultură români, deşi a fost constatată, pusă-n texte şi hărţi, de către unii celebri savanţi străini.

Asemănător se petrece cu limba.  Deşi este cu totul limpede că româna este singura limbă din Europa, se caută şi se “descoperă” în ea fel de fel de influenţe şi împrumuturi din idiomurile ieşite din ea: elin, latin, italian, persan, sanscrit, hindi etc.  Despre aşa-zise influenţe albaneze, sîrbe, bulgare etc., nu este cazul să încercăm un studiu comparativ.  Îl vor face, poate, alţii, după noi. Nimeni n-a făcut în această privinţă cea mai minoră dovadă că un cuvînt din lexicul fundamental s-ar găsi în română ca un împrumut din idiomurile vecine, v. eseul 4.

Deşi se reclamă o puternică şi de durată influenţă slavonă asupra românilor şi limbii române, una grecească, una turcească, una maghiară, una italiană şi chiar una franceză, noi n-am găsit temeiurile unor atari afirmaţii, mai mult, studiile noastre vădesc că e vorba de multe declaraţii neverificate, multă superficialitate şi..nimic.

De ce am spus că româna este singura limbă din Europa?  Pentru că limba trebuie să aibă organicitate proprie, să aibărădăcini proprii din care să rezulte cuvintele care o  alcătuiesc, ceea ce nu e cazul pentru dialecte.

De exemplu, rădăcina românească BOR, inexistentă în latină, a generat în română 452 de cuvinte (v. “GETICA”, nr. 3-4, 1994, p. 41-104).  Este vorba de un caz unic în Europa, cel puţin, ca o rădăcină să aibă o astfel de productivitate.  Rădăcina MA (a se vedea “GETICA”, nr. 5-6) ajunge numai la cca. 200 de cuvinte, de asemenea caz unic între idiomurile europene.

De subliniat că vorbele generate de rădăcinile limbii române sînt în zdrobitoare majoritate populare, ceea ce, de asemenea , nu se mai întîlneşte în idiomurile din Europa.

André Lefevre (Les races et les langues, Paris, 1893, p. 174), fără să cunoască limba română – de altfel nici un studiu privind organicitatea românei nu a apărut pînă-n prezent, nici în română, cu atît mai puţin într-o limbă de circulaţie internaţională, privitor la graiurile provenite din indo-europeană, scrie: : aucun idiome ne tend a l’état organique, tous s’en éloignent, tous a divers degrés, sont, non pas des ébauches mais des empreintes altérées, non pas des embryons, mais bien des détritus et des vestiges du type antérior et inconnu (nici un idiom nu tinde spre starea organică, toate se îndepărtează de această stare, toate, în diverse grade, sînt nu forme incipiente ci  amprente alterate, nu germeni ci, cu aproximaţie, resturi şi urme ale tipului anterior şi necunoscut).

Acelaşi autor, în aceeaşi  carte, despre acelaşi subiect, scrie (p.178).gramatica comparată se repetă: Idiomurile de care vorbim (cele provenite din indo-europeana comună, n. ns) nu pot da seamă de formele şi de compunerea lor.  Nici unul dintre ele nu se explică prin sine însuşi, toate se explică unele prin altele (ceea ce-i adevărat pentru idiomurile occidentale, mai ales, nu şi pentru limba română, n.ns.).  Nici unul nu este o formă primară mai mult sau mai puţin avansată a unui tip către care ar tinde: toate sînt alterări diverse ale unui fond comun, a unui limbaj anterior  dispărut prin aceea însăşi, că toţi l-au luat cu ei.

Explicaţia din final nu se susţine: părăsind leagănul primar fiecare grup a luat pe buze ce folosea el din limba comună, dar cel puţin acelaşi patrimoniu lingvistic a continuat să existe pe buzele celor care au rămas.

Or, este clar că româna are o organicitate proprie viguroasă, embrionară, datorită căreia şi-a putut forma nemaiîntîlnita bogăţie lexicală populară din rădăcinile sale proprii.

Pentru comparaţie, iată opinia lui Antoine Meillet, probabil cel mai mare lingvist al Franţei, şi unul din cei mai importanţi în plan internaţional (Prefaţă la Dicţionarul etimologic al limbii franceze de Bloch - Wartburg – care, de fapt, nu-i etimologic decît cu numele – nota ns, G. G. – p. XV):

a)..les mots français ne se groupent guere en familles (cuvintele franceze nu se

grupează deloc în familii))

b)     L’isolement est l’état normal du mot français (Izolarea este starea normală a cuvîntului francez)

c)      En regle générale, il faut se reporter au latin pour comprendre les rapports que soutiennent entre eux les mots français (ca regulă generală, trebuie să ne ducem cu gândul la latină pentru a înţelege reporturile dintre cuvintele franceze)

Ce înseamnă toate acestea exprimate de greutatea cuvîntului lui A. Meillet?

Că franceza este o alcătuire târzie, un produs artificial al unor cărturari care s-au substituit poporului şi au confecţionat un jargon care a înlocuit aşa-zisa franceză veche prin şcoală, prin mass-media,, cu sabia, introducînd cu forţa limba regelui ( v. GastonTuaillon, Un texte juridique du XIIIe siecle en langage dauphinois, în: “La Burtifele”, nr. 1/1982)

Articolul profesorului Tuaillon de la Universitatea din Grenoble este plin de pitoresc.  Se vede că şi în secolul XX mulţi francezi sînt bilingvi, că încă în 1950 se întîlneau persoane în vârstă care nu înţelegeau măcar franceza.

Mai dezolant este peisajul folosirii francezei în secolul XVII – XVIII.  Cităm din cartea unuia din cei mai cunoscuţi şi activi lingvişti francezi, Albert Dauzat (Les patois, Paris, 1938, p. 27).

Dans le Midi, presque personne, meme dans les classes cultivées, ne parle le français: passé Montmorillon, rapporte La Fontaine, “on ne parle quasi plus français”. Et Racine
În Midi (jumătatea de sud a Franţei) aproape nimeni, nici chiar în clasele culte, nu vorbeşte franceza: trecut de Montmorillon, arată La Fontaine: “aproape nu se mai vorbeşte franceza”.  Şi Racine

affirme qu’a Uzes il a “autant besoin d’interprete qu’un Moscovite en aurait besoin dans Paris.”

afirmă că la Uzes el are “tot atît nevoie de interpret pe cît un moscovit ar avea la Paris”.

Gregoire, a la suite d‘une remarquable enquete qu’il avait faite en 1790 sur la diffusion du français dans les provinces, était arrivé a la conclusion suivante: “Au moins six millions de Français [sur 25 millions], surtout dans les campagnes, ignorent la langue nationale; un nombre égal est a peu pres incapable de soutenir une conversation suivie; en dernier résultat, le nombre de ceux qui la parlent purement n’excede pas trois millions; et, probablement, le nombre de ceux qui l’écrivent correctement est encore moindre.

Grigore, în urma unei remarcabile anchete întreprinse în 1790 privitor la răspîndirea francezei în provincii, ajunsese la următoarea concluzie: “cel puţin şase milioane de francezi (din 25 milioane), mai ales în mediul rural, nu cunosc limba naţională; un număr egal este practic incapabil să susţină o conversaţie curentă; ca rezultat final, numărul celor ce o vorbesc corect nu depăşeşte trei milioane; şi probabil numărul celor care o scriu corect este încă mai mic.

(Rapport lu a la Convention (séance du 16 prairial, an II))

(Raport citit în Convenţie (şedinţa din 16 aprilie, anul II))

Numărul unor astfel de mărturii este destul de mare.  Aceste constatări dovedesc că pînă în al doilea an al Revoluţiei franceze (1790) şi încă mult mai târziu, în unele zone, chiar pînă la jumătatea sec. XIX, Franţa n-a fost francofonă.  Şi nici astăzi nu este în întregime.  Cel puţin  bretonii şi bascii vorbesc idiomuri neînţelese de un francez.

Cel mai important istoric al limbii franceze Ferdinand Brunot scrie în concluziile sale (Histoire de la langue française, vol I, p. 533-534):

Quelque factice qu’il ait été, ou plutôt précisément parce qu’il est factice, ce mouvement d’imitation savante annonce mieux que tout autre les destinées ultérieures de notre langue…

.         Plus tard, apres bien des débats et bien des essais, on reconnaîtra combien cette pensée était inconsidérée, on changera de modele, on renoncera meme enfin a en prendre un au dehors, mais il y a une chose a laquelle on ne renoncera plus: c’est a l’idée que la langue peut et doit etre cultivée

Cît de artificială să fi fost, sau mai degrabă pentru că este artificială, această mişcare de imitaţie savantă anunţă mai bine ca oricare alta destinele ulterioare ale limbii noastre…

Mai târziu, după multe dezbateri şi multe încercări, se va recunoaşte cît era de nechibzuit acest mod de a gândi, se va schimba de model, în fine se va renunţa chiar la a lua unul din afară , dar este un lucru la care nu se va mai renunţa: ideea că limba poate şi trebuie să fie cultivată

artificiellement, en dehors et souvent en dépit de son évolution spontanée.

Ce seront tour a tour les poetes, les grammairiens, les gens des cercles, les philosophes, les hommes d’Etat qui prétendront la conduire.  Mais le libre développement de la langue littéraire est fini en France au seuil du XVIe siecle(subl. ns.)

artificial, în afara şi adesea în ciuda evoluţiei ei spontane.

Pe rând, poeţii, gramaticii, oamenii din cercuri, filozofii, oamenii de stat vor pretinde să-i dirijeze evoluţia.  Dar libera dezvoltare a limbii literare s-a încheiat în Franţa pe pragul secolului XVI. (subl.ns.)

Trebuie să arătăm că acelaşi delir de mărire ca la Roma (Horatius: Odi profanum vulgus et arceo – Urăsc poporul de jos şi îl ţin departe de mine - Ode, liber tertius, Oda I) a operat şi în Franţa. Mai ales după Renaştere,

la langue écrite et la langue parlée se séparent de plus en plus.  Ce n’est plus seulement la graphie qui differe de la parole, chose qui des les plus anciennes époques nécessite une critique si attentive, c’est le livre qui volontairement, par un effort conscient s’éloigne du langage des “idiots” (F. Brunot, Histoire.., vol I, p. XIII).

limba scrisă şi limba vorbită se depărtează din ce în ce mai mult.  Nu este numai grafia care diferă de vorbire, fapt care din cele mai vechi epoci are nevoie de o critică aşa de atentă, este cartea care în mod voit printr-un efort conştient se îndepărtează de vorbirea “idioţilor”.

La ce s-a ajuns cu astfel de procedee de a crea limbi artificiale pe care oamenii simpli, “idioţii” ( cum scriu autorii francezi), să nu le priceapă?

Inferioritatea limbii noastre (se referă la latina clasică, n. ns. G. G.) se remarcă mai ales, prin faptul că foarte multe idei nu au în limba noastră termeni proprii, încît trebuie să recurgem la metafore şi perifraze.  Chiar când e vorba de idei care au o denumire,sărăcia noastră fără margini ne obligă de foarte multe ori să apelăm la acelaşi cuvînt, pe când grecii au nu numai bogăţie de cuvinte ci şi dialecte diferite. (Quintilian, sec. I e.n., Arta oratorică, trad. Maria Hetco, Ed. Minerva, B.P.T., 1974, vol. III, cap. 10, p. 34), subl. ns.

Era cît se poate de normal ca aceleaşi concepţii, aceleaşi practici să ducă la rezultate similare.

Latina clasică a ieşit, de aşteptat, un amalgam de o sărăcie jenantă.  O spune nu numai Quintilian, citat mai sus, dar şi Boethiusş.a.

Este aici locul să-l cităm pe dl. Alexandru Badea care în urma unor studii docte a ajuns la următoarele concluzii:

1) O limbă nu poate deveni o altă limbă în evoluţia ei.

2) Nu există limbi noi în ordinea naturală.

3) Din ce ştim din istorie, nu se cunoaşte pînă acum naşterea unei limbi noi.

Privitor la romanizarea geto-dacilor nu este demonstrat nimic: lingviştii cred că demonstraţia fost făcută de istorici, iar istoricii cred că e treaba lingviştilor. (Din volumul Începuturi româneşti, în manuscris, primit prin amabilitatea autorului)

În baza acestor concluzii nu se poate justifica naşterea ziselor limbi neo-latine, cu o structură gramaticală deosebită faţă de latină, cum remarcă eruditul francez  Contele d’Hauterive.

În ce priveşte franceza, să-i  ascultăm pe cei mai autorizaţi specialişti ai Franţei.  A se vedea în primul rând La vie du langage deJacques Cellard (Le Robert, 1978, p. 298) unde este citat Clément Marot (1496-1544) care, la timpul său, scria cu amărăciune: tout ce qui nous irrite dans l’orthographe de notre langue: complication, illogisme, inutilité, etc. (p.270) et anarchie grammaticale (p. 271) – tot ce ne irită în ortografia limbii noastre: complicaţie, lipsă de logică, inutilitate etc. (p. 270) şi anarhie gramaticală (p. 271). Nous avons la, réunis, les symptômes accablants du désordre de l’orthographe lexicale (p.28). C‘est le jeu “bete et méchant” national (p.28) – noi avem acolo, reunite, simptomele copleşitoare ale dezordinii ortografiei lexicale (p. 28).  Este jocul “tîmp şi păcătos” naţional (p. 28)..anarchie de notre écriture nationale (p. 29) – anarhie a scrierii noastre naţionale (p. 29).

Les meilleurs esprits, linguistes, lexicologues, ne croient meme plus “possible une reforme quelconque de l’orthographe permettant de sortir de l’impasse actuelle”. (p. 28) – cele mai bune spirite, lingvişti, lexicologi, nu cred chiar că ar mai fi “posibilă o reformă oarecare a ortografiei care să permită ieşirea din impasul actual”. (p. 28)

Am întîlnit mai multe astfel de văicăreli ale spiritului public francez faţă de limbajul defectuos, ininteligibil fără aspectul scris, la care s-a ajuns prin opera autoprometeilor naţionali declaraţi din secolele anterioare: au îndepărtat limba de vorbirea “idioţilor”, dar le-a ieşit o limbă “săracă şi şchioapă”.  Preţul plătit n-a fost oare prea mare?

Toate încercările care s-au făcut şi se fac pentru a îndrepta cît de cît lucrurile sînt, credem, sortite eşecului.  Un dicton latin spune chiar: Quod ab initio vitiosum est, tractu temporis convalescere nequit / Ceea ce e prost făcut de la început trecerea timpului nu poate să vindece (repare).

Alţi francezi celebri au accente şi mai dure la adresa rezultatelor la care s-a ajuns prin excluderea de la folosirea limbii naţionale a 98% din francezi, declaraţi “idioţi” de către stăpânii graiului ales să devină franceza.

Să-l cităm pe celebrul J. Vendryes (Le langage, Paris, 1921, 448 p.): La misere orthographique est chez nous considérée par certains (Arsene Darmesteter, F. Brunot, L. Havet, M. Bréal, M. Grammont – citaţi cu lucrările respective) comme une calamité nationale (p. 389) – mizeria ortografică este la noi considerată de către unii (cei menţionaţi, toţi celebrităţi în lingvistică) ca ocalamitate naţională. Se prevede că diferenţa între vorbire şi scriere se va accentua (p. 397).

Erorile părinţilor le plătesc copiii.  Vendryes adaugă: L’orthographe française est un systeme conventionnel établi de toutes pieces par la volonté de quelques savantasses (p. 397) – Ortografia franceză este un sistem convenţional stabilit în toate detaliile prin voinţa cîtorva savanţi buimaci.

Pe paginile următoare, J. Vendryes justifică de ce dilema în care se găseşte franceza nu are soluţie, că deci, “calamitatea” se perpetuează sine die.

Iată spre ilustrare cîte înţelesuri se exprimă în franceză prin sunetul e vorbit:

• e
• eh
• es
• est
• et
• ai
• aie
• aies
• ait
• aient
• aie!

Şi aceasta nu este un caz izolat, ci mai degrabă cazul obişnuit.  Tot aşa se întâmplă cu: o,ô, oh, haut, au, aux, eau etc., toate pronunţate o.

Pentru a ilustra de ce lingviştii francezi au aprecieri atît de aspre la adresa francezei vom mai da un exemplu: în cîte feluri am găsit scris în franceză cuvîntul românesc om (trimiterile la Proverbes français antérieurs au XVe siecle, edition Joseph Morawski, Paris, 1925):

1   hom      193, 1213

2   home    737, 816

3   homme 817, 1603

4   homs    844, 1632

5   hon       771, 1711

6   hons    1713, 1714

7   houm   2229

8   om     2322

9   ome    198, 1081

10 omme 1096

11 on       457, p. 452 (DFA)

12 oume   968

13 omn     p. 452 (DFA)

DFA = Dictionnaire du français ancien

Parcă nu-s date chiar degeaba calificativele de anarhie gramaticală, dezordine ortografică etc.

Ce ar fi putut să ia româna din franceză?

Stând de vorbă, la Grenoble cu cîteva învăţătoare, în 1973, ne spuneau: nu vă daţi seama ce dificultăţi avem cu copiii de clasa I.

Ei spuneau la început mama (nu maman, cum cred şi scriu unii lingvişti, după urechea şi viziunea lor) şi papa. Pe parcurs ei au fost învăţaţi să-şi numească părinţii mer şi per, casa, mezon,iarba, erb, vaca, vaş, capra, şevr, ş.a.m.d.

Acesta-i limbajul pe care l-au învăţat oral. Când ajung la şcoală, după ce învaţă alfabetul, constată că mai trebuie să înveţe un alt limbaj, cel scris: mere, pere, maison, herbe, vache, chevre etc., că trebuie să înveţe nişte accente pe care înaintaşii lor nu le cunoşteau.  Este un chin pentru bieţii şcolari pe care Dvs. (românii), folosind scrierea fonetică, nu le cunoaşteţi..

-Nu Voltaire, pe care genialitatea nu l-a părăsit niciodată în stare de veghe, scria:

L’écriture est la peinture de la voix.  Plus elle est ressemblante, meilleure elle est? (Scrierea este pictura vocii.  Cu cît este mai asemănătoare, cu atît este mai bună.)

Tot Voltaire scrie (Génie des langues – art. Langues – vol. 10, p. 198 din Dictionnaire philosophique):

On appelle génie d’une langue son aptitude a dire de la maniere la plus courte et la plus harmonieuse ce que les autres langages expriment moins heureusement (Se numeşte geniu al unei limbi aptitudinea de a spune în modul cel mai scurt şi cel mai armonios ceea ce alte graiuri exprimă într-un fel mai puţin fericit).

Noi credeam că acelaşi text se exprimă mai scurt în engleză şi franceză.  Dar în ultimii zece ani, scriind şi publicând bilingv sute de pagini, am constatat că, dimpotrivă, româna exprimă acelaşi conţinut în texte mai scurte şi mai armonioase decît engleza şi franceza şi, cu atît mai mult, decît germana.  Publicând texte bilingve, română-engleză, franceză-română, pe două coloane, pentru a pune faţă-n faţă paragrafele în cele două limbi, am fost continuu obligaţi să rărim textul în română şi să culegem cu distanţă mai mică între rânduri acelaşi text atît în engleză, cît şi în franceză.

Din punct de vedere al economiei stilului şi armoniei exprimării, după definiţia lui Voltaire, se vădeşte că limba română are geniul exprimării, ceea ce nu-i puţin lucru.  Această constatare este la îndemâna oricui doreşte să refacă de ori de cîte ori acest experiment.

Dar geniul limbii române, străvechimea şi unicitatea ei se vădesc din numeroase alte fapte şi situaţii.

Să menţionăm cîteva din aceste mărci de străvechime, cum le-am numit, pentru că ele probează pentru limba română o existenţă multimilenară.  Sînt observaţii şi constatări ale unui nespecialist.

În ştiinţă altă formă de progres nu există: se lansează şi se pune în discuţie o ipoteză, specialiştii o analizează, sînt de acord cu ea, ca atare, o amendează sau o resping, cu argumente, şi în urma concluziilor obţinute, ipoteza poate fi adoptată, caz în care devine teorie, mai mult ori mai puţin ştiinţifică, sau ajunge în cimitirul, suprapopulat, al ipotezelor eronate. Este singura modalitate de a înainta în ştiinţă.

Vom prezenta în continuare cîteva mărci de străvechime ale limbii române.

a. Gradele de rudenie apropiate definite prin reduplicare.

Isocrate (436 – 338 î.e.n) scria: Aproape în tot ce am născocit , numai cuvîntul ne-a ajutat să ducem lucrurile la bun sfîrşit.nimic din ce a zămislit gândul omului n-ar putea exista dacă n-ar fi cuvîntul (v. Filosofia greacă pînă la Platon, II/2, p. 830-831)

Limba poate fi considerată ca precursor, instrument şi depozitar al întregii creaţii omeneşti.

Pentru a folosi acest instrument, în prima fază grupurile iniţiale de oameni au trebuit să numească obiectele cu care lucrau şi mai ales să stabilească apelativele cu care să se cheme între ei cei care lucrau împreună pentru atingerea unui ţel: să-şi facă un adăpost, să prindă o vietate, să-şi potolească foamea, în scop de avertizare, de chemare etc.

Cel mai timpuriu grup de interese comune imaginabil a fost familia, constituită pe bază de afecţiune.  Ca proces logic, trebuiau găsite apelative uşor de reţinut printr-un procedeu mnemotehnic.

Termenul nu exista, dar procedeul a fost descoperit şi aplicat încă din mileniul III î.e.n., înainte de începerea roirilor neolitice din Spaţiul Carpatic, alte spaţii locuite, în acel timp, n-au fost puse în evidenţă pînă-n prezent.

Ce este un procedeu mnemotehnic?

O modalitate de înlesnire a memorării cunoştinţelor pe baza unor asociaţii logice.

În această privinţă, făuritorii limbii române au găsit un procedeu genial, la-ndemână cu mii de ani în urmă: repetarea unor silabe clare, uşor de pronunţat.  Procedeul se numeşte azi reduplicare:

1 Ma/ma       2   Ta/ta        3 Ţa/ţa

2‘ Te/te

4 Ne/ne         5   Ga/ga

4′ Bă/bă        6 Da/da

7   La/la

8   Le/le

9   Na/na  – De aici Na/ni, na/ni ?

10 Be/be (luş)

11 Ba/ba (Ba/bu)

Acelaşi procedeu mnemotehnic îl găsim şi pentru mâncarea copilului mic: pa/pa, dar şi pentru cele mai elementare acte fiziologice:pi/pi şi ca/ca.

Acest sistem este conceput în limba română şi este destinat permanenţei.

Mama şi Tata au semnificaţii numai în română si constituie rădăcini ale acesteia, iar împreună cu celelalte cuvinte formate după acelaşi procedeu, constituie un ansamblu logic, ceea ce le atestă apartenenţa esenţială la limba română.

Rămâne de făcut un studiu sistematic asupra acestei chestiuni esenţiale.

În nici un idiom din Europa nu se găseşte ceva asemănător, nici ca procedeu logic, nici ca număr de apelative formate pe această idee.

Dat fiind că toate populaţiile europene au roit din leagănul comun din Carpaţi este normal şi de aşteptat ca unele din aceste apelative să se găsească şi în unele graiuri europene, dar, cu excepţia lui Ma/ma, numai cîteva, disparate şi fără să formeze o unitate de concepţie.

Cu titlul de exemplu: tata (dial. abruzzez, dial. calabrez, bulgară, dalmată, alte dialecte italiene, latină, maghiară, sardă, dial. săsesc, dialecte populare Spania), na/na (albaneză, neogreacă, latină, persană, sîrbo-croată) şi alte cîteva, puţine la număr (citate din Termenii de înrudire în limba română, de Vasile Scurtu, Ed. Academiei RSR, 1966, 402p.)

b. â, î (v. studiul 5)

c. Pentru uşurinţa memorării lexicului de strictă utilitate, atunci când nu exista nici o posibilitate de-a încredinţa “hârtiei” numele dificile, greu de memorat, creatorii limbii române au găsit peste 900 cuvinte fundamentale pentru comunicare, monosilabice, clare, uşor de pronunţat şi de reţinut.

Iată cîteva exemple:

ac, alb, an, ar, arc

ban, basm, băţ, blid, bob, bont, borş, bot, borţ, boţ, bou, boz, braţ, brîu, bulb, bumb, bun

cal, cap, car, caş, câmp, cânt, cea, cep, cer, cerb, cerc, chin, chior, chip, ciob, cioc, ciot, ciuf, ciung, ciur, clei, clin, clanţ, clop, cneaz, coc, colb, colţ, con, corb, corn, corp, cort, coş, cot, crac, creţ, crez, crin, crâng, cub, cuc, cui, cuib, cur.

da, dam (bordei pentru vite), dar, deal, des, dig, dop, dor, dos, drac, drag, drob, drug, drum, dud, duh

d. cuvinte româneşti se găsesc, normal, în toate idiomurile artificiale, singurele atestate în antichitate (sanscrită, persană, elină, latină etc.) şi mai abitir în cele populare, dar care nu sînt atestate decît târziu şi numai parţial, fiind tratate ca graiuri (vezi mai înainte) pentru “idioţi”.

Să ni se îngăduie să ilustrăm această realitate prin cîteva dovezi.

1) Adjectivul rom. Mare, existent numai în română, se regăseşte ca atare în mai multe înscrisuri:

- La Procopius din Cezarea (500-562), în De aedificiis găsim M??? ?o????? (Mare burgu), nu M??? / burgu (cetate mare), ceea ce dovedeşte prezenţa adjectivului rom. Mare în sec. VI, în greaca bizantină, cu sensul din română, iar nu gr. ????? (????)

- În Glosarium saxonicum, întocmit la 830 e.n., de călugărul Heliand (citat după ediţia din 1840), rom. Mare figurează sub forma Maripe p.151 III, 153 I şi 154 I (cifrele latine reprezintă coloana pe pagina respectivă):

lat. famosus = sax. mâri (p.151 III)

lat. gloria = sax  mâri/tha etc. (p.153 I)

lat. illustris = sax. mâri (p.154 I)

- În francă (la care trimit atît Littré (1873), cît şi Larousse) sub sintagma frecventă, dar necunoscută, empr. au francique (împrumutat din francă) găsim:

Marechal = mai mare peste cai, serviteur des chevaux, a l’origine un domestique chargé  du soin de chevaux (Littré) / îngrijitor al cailor, la origine un servitor însărcinat cu grija cailor/.

Franceza actuală nu are nici una din cele două părţi ale cuvîntului şi, cum am mai spus, a fost atît de certată şi siluită de “savanţi lingvişti” autohtoni că nu mai poate forma derivate de la propriile ei cuvinte.

chal = cal, nu cheval !

- La F. Brunot (Histoire de la langue française des origines a 1900, tome I, Paris, 1924), pe p. 110, găsim chiar sintagma româneascăcal mare, ca atare !

Cine a influenţa pe cine, şi cînd ?

- În cronica ducilor de Normandia (sec. XII) găsim:

li Maire, li plus forz = cel mai mare, cel mai puternic

- În epopeea naţională franceză Chanson de Roland din sec. XII apare de numeroase ori rom. Mare

vers 1604           Dient Franceis: Barun, tant mare fus (Francezii zic: baroane cît de mare fuseşi.)

vers 2195   Apres ad dit: Mare fustes seigneurs (După aceasta zise: mari furăţi seniori.)

vers 2221   Dist l’arcevesque: Tant mare fustes ber! (Zise arhiepiscopul: cît de mare fuseşi baroane.)

Un contingent destul de numeros de derivate ale rom. mare găsim în engleza aşa-zis veche:

mare, mara  = mare, larger, greater

maere  = famous (man), glorious

Din exemplele citate rezultă că adjectivul (adverbul) românesc mare era de uz frecvent în Europa de-a lungul secolelor. Azi el nu mai figurează decît în română.

Rădăcina din care provine este destul de frecventă în scrierile vedice şi indice. Luând în considerare rezultatele cercetării menţionate a Universităţii din Cambridge, că indo-persanii au părăsit leagănul carpatic pe la 2500 î.e.n., se poate presupune a vechime a acestui cuvînt de cca cinci ori milenară. Este o prezumţie care are nevoie de studii suplimentare pentru a fi, fie confirmată, fie infirmată.

2) Substantivul românesc, de uz curent, apa, a fost dedus de lingvişti dintr-un latin aqua, artificial şi târziu, provenind de fapt din rom. apa.

Dovezile? Abundă!

Dr. Obedenaru, însărcinatul cu afaceri al României la Roma, într-o scrisoare adresată lui B. P. Hasdeu la 18 martie 1878 îi spune: copiii din Roma spun apa înainte de-a ajunge să spună aqua.

Apa se spunea în toată Europa şi Asia vestică şi există dovezi din plin pentru această realitate.

În sanscrită rom. apa are ca echivalent subst. fem. ap, apa (pl. apas, apas) = eau, eaux, eaux personnifiées (N. Stchoupak, L. Nittişi Louis Renou, Dictionaire sanskrit-français, Ed. Maisonneuve, ed. II, 1987, p.48) şi áp s.f. (cel mai des pl. ápah) = Wasser, apă (v.Wörterbuch Sanskrit- Deutsch von Klaus Mylius, VEB Verlag Enzyklopädie, Leipzig, 1987, p.36)

În Altsächsisches Wörterbuch (Dicţionar de saxonă veche) de F. Holthausen, ed. 1954, la p.3, găsim:

apa = ?ack, Fluss = pîrîu, apă curgătoare (p.3)

După care apar numeroase nume de ape curgătoare:

Al-apa (p.2), Ass-apa (p.4), Kirs-apa (p.42), Linn-apa (p.47), Oht-apa (p.57) etc.

În mitologia vedică de la începuturi Apa este numele zeităţii apei şi are un rol hotărîtor în această mitologie, din apă apărînd oul primordial, din care iese Prajapati, domnul tuturor creaturilor, zeitate supremă în mitologia vedică, care rostind bhan creează pământul.

Pentru darurile apei, a se vedea A Dictionary of hinduism de Margaret and James Stutley, Routledge & Kegan Paul Ltd., 1977, p.15, art. Apah (pl.).

Şi la W. Tomaschek, Les restes de la langue Dace, Louvain, 1883, găsim (p.12): APUS, ruisseau au S.-O. de la Dacie; comp. l’arienap, apa, eau et Zard – apa, Zald- apa, ???????, endroit dans la “Scythia minor” – eau jaune.

3) Prezenţa din preistorie, în România şi în Franţa, a aceluiaş hidronim: Olt. În prezent, rîul francez se numeşte le Lot, dar numele real al lui Lot este Olt. Chiar în prezent, un număr de localităţi situate pe malurile Lot-ului se numesc:

a. Saint Laurent d’Olt

b. Saint Geniez d’Olt

c. Saint Côme d’Olt

d. Saint Eulalie de rive d’Olt

e. Saint Vincent de rive d’Olt

f. Castelnau de rive d’Olt

g. Calmont d’Olt

h. Canet d’Olt

A se vedea Mitu Grossu, Occitan et Roumain. Ressemblances, Jerusalem, 1987, p.XII.

În Escale în timp şi spaţiu, p.16, Nicu Steinhardt menţionează, în Elveţia sau Germania, gara Olten.

Aceste nume nu pot proveni decît din timpul roirilor populaţiilor neolitice din spaţiul carpatic.

4) Cîteva cuvinte româneşti menţionate de Platon (Cratylos şi Timaios): zână, pir, gaia etc.

În Dex pir e dat din bulgară (sic!).

În Hindi (Basic Hindi Vocabulary, 1958) găsim: Kamra = cameră, Kiraya = chirie, Khabar = habar, Kharbuza = harbuz (pepene), dar şi Tarbuz = pepene (water melon), Chay = ceai, Tava = tavă ( cooking plate), Dava = medicină, Dant = dinte, Dada = tată mare,Dushman = duşman, Nana = tatăl mamei, Nam = nume, Nav = navă, Baniya = împrumutător de bani (de la ban = monedă,  cuvînt  existent  numai  în  română), Baba = bunic, Bua = buia (sora tatălui), Bora = sac (borneu), Mama = fratele mamei, Musafir = musafir, Maidan = maidan, Mausi = mătuşă (sora mamei), Laimp = lampă, Vidhva = văduvă, Shakkar = zahăr, Sharbat = şerbet (sirop), Sabun = săpun, Suraj = soare etc.

În Sanscrită şi în Avesta,

Da = a da (şi în  persana veche), Napat = nepot, Sta (Avesta), Stha (Skt) = sta, Spada (Av.) = spadă, Stana (Av.), Sthano (Skt) = stană etc.

În ce priveşte idiomurile din Europa, numărul prezenţelor lexicale româneşti în fiecare din acestea este atît de mare că spaţiul nu ne permite să le menţionăm.

Pentru stabilirea cît mai aproape de realitate a situaţiei limbii române între graiurile euro-vest-asiatice ar fi necesare studii sistematice, întocmite cu răbdare, pasiune şi rigoare de către cercetători cunoscători a mai multor limbi, atît pentru antichitate cît şi pentru lumea modernă.

e. În idiomurile romanice vorbite în jumătatea de sud a Franţei, folosind cele trei volume ale Dicţionarului lui Gabriel Azais am găsit 13.000 (!), treisprezece mii! de verbe care au infinitivul scurt şi participiul trecut întocmai ca în română, foarte departe de franceză.

Avem liste cu numărul de verbe de tip românesc pe fiecare pagină a Dicţionarului lui Azais. Toate verbele, indiferent dacă au sau nu echivalent ca sens  un verb românesc, urmează regulile gramaticii româneşti în această privinţă.

Să dăm cîteva exemple:

Conjugarea I            Cauta – Cautat          vol. I, p.377

Coulca – Coulcat        vol. I, p.498

Crea – Creat             vol, II, p.540

Conjugarea III                   Bate – Batut             vol. I, p.210, 212

Cade – Cadut            vol. I, p.349

Crede – Crejut/Cresut vol. I, p. 541, 542, 545

Conjugarea IV          Audi – Audit (d?z)     vol. II, p.149

Fugi – Fugit              vol. II, p.292

Numărul de cuvinte comune cu româna este foarte mare, dar sînt şi cuvinte specifice în ambele limbi, iar formele gramaticale asemănătoare sînt numeroase: perfectul compus identic, ambele idiomuri conjugă fără pronume personale, ceea ce în franceză nu se poate, comparativul adjectivelor se face la fel, ambele limbi au diminutive, ceea ce nu se-ntîlneşte în franceză etc.

Aceste frapante asemănări l-au făcut pe Edgar Quinet, scriitor şi filosof francez (1803-1875), să spună:

un Provençal soit allé enseigner sa langue aux paysans des Carpathes

un provensal să meargă să înveţe limba sa la ţăranii din Carpaţi

.(ap. E. Vidal, Analogies du Roumain et du Provençal, p.22).

Tot aici arată Vidal că:

Le midi de la France était déja appelé du nom glorieux de ROUMANIE dans un édit de Clotaire, nom qu’il perdit pour le changer en celui d’Occitanie.

Jumătatea  sudică  a  Franţei  era deja numită cu numele glorios de Roumanie într-un edict al lui  Clotaire,  nume  pe care l-a pierdut pentru a-l schimba în cel de Occitania.

Toate asemănările, mergând uneori pînă la identitate, între română, limba matcă a Europei, cu idiomurile: provensal, catalan, tot Midi-ul Franţei, corsican, sard, sicilian, friulian, toscan (unde în vechime s-a vorbit lingua romanesca; şi în zilele noastre se fac lucrări în lingua romanesca, se ţin concursuri în această limbă) etc. au ajuns în locurile unde se găsesc astăzi demult, în preistorie, în epoca neolitică, odată cu roirile neolitice din spaţiul carpatic.

Pentru a dovedi aceste realităţi vom recurge la cercetările realizate sub auspiciile Universităţilor din Cambridge (Marea Britanie) şi cea a Californiei din Los Angeles, apoi la scrierile unor erudiţi profesori universitari de la universităţi celebre, dar şi la amatori luminaţi recunoscuţi de toată lumea ştiinţifică (fizicianul Thomas Young, medicul Rudolf Virchow etc.).

Este un caz rar, dacă nu unic, în care datele oferite de configuraţia lingvistică coincid cu datele istorice, arheologice, etnografice, cele oferite de fiziologie, de geologie, de paleontologie, cu mijloacele moderne de dotare.

Cercetări fără reproş au stabilit,  după  îndelungate  căutări, că  singurul Spaţiu care corespunde condiţiilor din vechea literatură vedică este cel Carpatic, în care învăţaţii de la Universitatea din Cambridge plasează, sub titulatura Ancient  India,  faza  primară  a Culturii  Vedice. Vom cita rezumativ, pentru economie de spaţiu, numai cîteva scurte paragrafe, din capitolul III The Arians (Arienii):

the climate in which they lived belonged to the temperat zone … To their habitat we may assign, with considerable certainty, the oak, the beech, the willow, and some coniferous trees. The birch seems to have been known to them and possibly the lime; less certainly the eim. (p. 67), subl.ns

Arienii  primitivi  trăiau  în  zona temperată,  cunoşteau  cu  mare certitudine  stejarul,  fagul,  salcia, anumite   specii   de   conifere   şi, se   pare,   mesteacănul, posibil   teiul   şi,   mai puţin   sigur,   ulmul.

………………………………………..

……………………………………

(They) were in all probability not a nomad but a settled people. (They) seem also to (p.67) have been familiar with corn (p.68).

The usefull animals best known to them were the ox and cow, the sheep, the horse, the dog, the pig, and probably some species ofdeer. The ass, the camel and the elephant were apparently unknown to them in early times. Of birds, we may gather from the languages that they knew the goose, and the duck. The most familiar bird of prey was apparently the eagle. The wolf and bear were known, but not the lion or the tiger (p. 67, 68).

From these data is it possible to locate the primitive habitat from which the speakers of these languages derived their origin?

It is not likely to be India, as some of earlier investigators  assumed,  for   neither  flora  not   fauna,  as determined by their language, is characteristic  of  this area… still less probable  is  the  district  of  the  Pamirs,  one of  the  most  cheerless  regions  on  the  face of the earth. Central Asia, which has also been contended for as their home, is not probable, even if we

După toate probabilităţile erau sedentari, pentru că, după cîte se pare, grâul le era familiar.

Animalele folositoare cele mai cunoscute  erau:  boul şi vaca,  oaia,  calul, câinele,  porcul şi  unele  specii  de  cerb. În  timpurile  străvechi,  se pare,   nu   cunoştea   măgarul,   cămila şi elefantul.  Dintre  păsări,  putem  deduce  din limbă  că  ei  cunoşteau  gâsca şi raţa. Cea mai  familiară  pasăre  răpitoare  era,  după  cît  se  pare,  aquila (uliul).  Lupul şi ursul erau cunoscuţi, dar nu leul şi tigrul.

Din    aceste   date   este   posibil   să localizăm    habitatul    primitiv    din    care   îşi trag    originea   vorbitorii   acestor   limbi?

Nu este probabil (ca habitatul primitiv) să fie India, cum presupun primii investigatori, întrucât nici flora, nici fauna, cum se reflectă ele din limbă, nu sînt caracteristice acestei zone. Şi mai puţin probabil este Pamirul, una din cele mai mohorîte regiuni de pe faţa pământului. Nu este probabil ca “Asia Centrală”, considerată şi ea ca loc de baştină al arienilor, să fi îndeplinit acest rol, chiar dacă

admit that its conspicuous lack of water, and consequent sterility in many areas, is of later development.

admitem că lipsa evidentă a apei şi, deci, sterilitatea mai multor zone, ar fi un fenomen mai recent.

If indeed these early men knew the beech, they must have lived to the west of  a line drawn from Königsberg in Prussia to the Crimeea and continued thence through Asia Minor. In the Northern plains of Europe there is no area which will satisfactorly fulfil the conditions. As we know it in primitive times it is a land of great forests.

………………………………………..

Dacă într-adevăr aceşti oameni cunoşteau fagul trebuie să fi locuit la vest de o linie care pleacă de la Königsberg, în Prusia, pînă în Crimeea şi, de acolo, continuă prin Asia Mică. Nu există o zonă care să îndeplinească aceste condiţii în câmpiile din nordul Europei. După câte ştim, în timpurile primitive era o ţară acoperită de păduri.

………………………………………..

Is there any part of Europe which combines pastoral and agricultural country in close connexion, which has in combination hot low-lying plains suitable for the growth of grain, and rich upland pasture suitable for flocks and herds, and the same time trees and birds of the character already described?

Există vreo parte a Europei care combină  agricultura cu   păstoritul, strîns legate una de cealaltă, care să aibă şesuri calde,   potrivite   culturii   grâului  şi păşuni bogate, la altitudine, necesare turmelor şi cirezilor, şi,  în  acelaşi  timp, arbori  şi  păsări  de  felul  celor  menţionate mai sus?

There is apparently only one such area in Europe, the area which is bounded on its eastern side by the Carpathians, on its south by the Balkans, on its western side by the Austrian Alps and the Böhmer Wald, and on the north by the Erzgebirge and the mountains which link them up with the Carpathians (p.68).

Există, după toate aparenţele, o singură   astfel   de  arie  în  Europa, anume  aria   delimitată la   est de Carpaţi, la sud deBalcani, la vest de către Alpii   Austriei   şi  Böhmer   Wald, şi   la nord   de   către   Erzgebirge   şi   munţii care   fac   legătura   cu   Carpaţii.

In this area indeed were the original habitat – and, curiously enough, though it fulfils so many of the conditions, it seems not before to have been suggested – the spread of

Dacă   această   zonă   este într-adevăr habitatul original – şi, destul de curios, că deşi îndeplineşte   atît   de   multe condiţii,   nu pare să fi fost propusă pînă acum – răspîndirea

the Indo-Germanic languages becomes easily intelligible

limbilor  indo-germanice devine uşor de înţeles.

No doubt the most inviting direction from which to issue from this land in search of new homes would   be   along   the  cours  of  theDanube into Wallachia, from which it is not dificult to pass south towards the Bosporus and the Dardanelles. (p. 69), subl. ns.

Fără  îndoială  că  direcţia cea mai atrăgătoare de a ieşi din această zonă  în  căutarea  de  noi  spaţii  de  locuit ar fi  de-a  lungulDunării în Valahia, de unde nu este greu de trecut spre Bosfor şi Dardanele.

What evidence  have we such a migration, and, if it took place, what was its date? In all probability the migration of peoples from primitive habitat, which we have located in the areas which we now call Hungary, Austria, and Bohemia, did not take place at a very remote period. It is indeed probable that all the facts of this migration, so far as we know them, can be explained without postulating an earlier beginning for the migration than 2500 B.C. It must be remembered, however, that these migrations were not into unpeopled areas, that before they reached the frontiers of India, or even Mesopotamia, the Wiros must have had many hard struggles with populations already existing, who regarded their passage as they would that of some great cloud of destroying locusts which devoured their substance and left them to perish by starvation, or to survive in the misery of captives to cruel conquerors. We must suppose that success could have been achieved only by wave after wave following at no long intervals: for if their successors delayed too long, the migrants of the first advancing wave Ce  dovezi  avem  noi  despre o astfel de migraţie, şi în cazul în care a avut loc, care a fost data? După   toate   probabilităţile, migraţia popoarelor    din   habitatul   primitiv pe care noi l-am localizat în zonele ce   se   numesc   acum   (1913! nota ns.)   Ungaria,   Austria,   Boemia, nu a avut loc într-o perioadă foarte îndepărtată. Toate datele despre această migraţie, atît cît le cunoaştem,  pot fi explicate fără postularea   unei   date   anterioare anului 2500 î.e.n. Trebuie reţinut faptul   că   aceste   migraţii   nu  au avut loc pe zone nepopulate, că înainte de a atinge   frontiera   Indiei sau   chiar   a   Mesopotamiei,   wiros-ii trebuie   să   fi  avut  de luptat cu populaţiile deja existente care considerau trecerea lor  asemănătoare unui nor de lăcuste distrugătoare care le devorau substanţa  şi  îi  lăsau  să  piară  de foame sau să supravieţuiască în mizeria captivităţii unor cuceritori cruzi. Trebuie să presupunem că succesul    s-ar   fi   putut   obţine numai  în valuri succesive care urmau   la   intervale   scurte:   căci dacă   succesorii   lor   ar   fi  întârziat prea   mult,   primul  val  de

were likely to be cut off or absorbed. In historical times, we know that many tribes thus passed into Asia from Europe, among them thePhrygians, the Mysians, and Bithynians. It has been plausibly argued that the Armenian stock was the first wave of the Phrygian advance, and evidence can be adduced which makes it probable that still earlier  waves of conquering tribes advancing from west to east were represented by the remote ancestors of modern Persian and modern Hindus. (p. 70-71), subl. ns.

migratori ar   fi   fost   oprit   sau   absorbit. Ştim că în timpuri istorice multe triburi  au  trecut   astfel   în   Asia din  Europa, printre acestea fiind frigienii,  misienii şi bitinienii.  S-a arătat   în   mod   plauzibil  că armenii au fost primul val al migraţiei   frigiene şi   se   pot aduce dovezi care fac posibilă afirmaţia    că    triburi    şi    mai   vechi   de   cuceritori   venind   din   vest   spre  est erau reprezentaţi de strămoşii îndepărtaţi ai persanilor şi indienilor moderni (subl.ns.).

S-au făcut pînă în prezent 60 de propuneri pentru leagănul de formare a Arienilor (Iudo-Europenilor). Cea a Universităţii din Cambridge prezentată pe scurt mai înainte este cea mai logică. Ea porneşte de la propriile mărturii ale oamenilor vedici (cca 3000 î.e.n.), găsite în cele mai vechi scrieri ale umanităţii.

Nu se vede ce s-ar putea opune acestei propuneri. Ea a primit pînă acum mai multe confirmări. Una din cele mai probante este cercetarea efectuată sub auspiciile Universităţii Californiei din Los Angreles (UCLA) de către Marija Gimbutas, profesoară de arheologie la această universitate. Criteriul avut în vedere în această cercetare este probant fără posibilitate de replică: resturile descoperite de către arheologi în diverse epoci preistorice.

Oriunde trăieşte, omul lasă nişte urme ale prezenţei sale, iar unde se găsesc astfel de urme, ele sînt păstrate cu grijă, în muzee sau alte locuri special amenajate pentru viitorime.

De aceea harta (v. Studiul 2, fig 1) întocmită de Marija Gimbutas, referitor la Neolitic (mileniul V î.e.n.), este cît se poate de grăitoare: acum 6-7000 de ani, numai Spaţiul Carpatic şi unele zone pericarpatice prezintă urme de locuire de către om. Restul Europei este o imensă pată albă.

Această realitate este întărită de absenţa scheletelor umane din neolitic în solul Europei “albe”. Însăşi autoarea cercetării, uimită, mărturiseşte şi se întreabă: Nu ne este clar ce a determinat impulsul iniţial pentru dezvoltarea culturală a vechii civilizaţii Europene (care pleacă în principal din Spaţiul Carpatic, în toate cercetările efectuate pînă-n prezent, nota ns.).

Evident răspunsul nu putea veni înainte de apariţia şi dezvoltarea fiziologiei.

Într-un concurs de împrejurări determinant, a trebuit să scriem despre fiziologia organismului uman. În faza de documentare, am constatat că de fapt fără sodiu (Na) inima mamiferelor nu poate funcţiona (pentru amănunte a se vedea studiul 2).

Ca atare, concluzia s-a impus ca de la sine: nu există sare, nu există viaţă sau, lărgind viziunea, mamiferele sînt un dar al sării şi am scris un studiu, publicat bilingv română/engleză, intitulat “Sarea, criteriu pentru regândirea istoriei” (v. “Getica” 1-2, pg.49-89), în Spaţiul Carpatic găsindu-se peste 300 masive de sare pe ambele versante ale Carpaţilor.

Unele din aceste masive sau vîrfurile lor se găsesc la suprafaţa solului, sub formă de munţi (dealuri) de sare, ceea ce a permis folosirea lor încă din preistorie, cu mii de ani î.e.n. de către locuitori.

Existenţa sării la suprafaţa solului este cauza care a determinat, în opinia noastră, ca toate popoarele europene să-şi aibă locul de pornire în Carpaţi.

În acest fel, condiţiile naturale aduc cea mai categorică confirmare rezultatelor cercetărilor menţionate, ale Universităţii din Cambridge şi UCLA.

Pe de altă parte numeroşi savanţi occidentali au constatat şi menţionat, începînd din secolul XIX rolul hotărîtor al Spaţiului Carpatic la popularea Europei, la crearea edificiului culturii şi civilizaţiei europene.

Să menţionăm pe scurt pe cîţiva din aceşti savanţi.

După tradiţia antică, în Spaţiul Carpatic, prin muntele Omul ar fi trecut axa lumii (axis mundi), în jurul căreia întreaga sferă cerească se rotea ca în jurul unei axe ideale care trecea prin Centrul pământului. Aici, la hiperboreeni, se găseau ţîţînele lumii (cardines mundi). Pentru sursele antice a se vedea Anton Dumitru, Terra mirabilis, în volumul Retrospective, Bucureşti, 1991, p.17-19.

Într-adevăr, cele mai vechi civilizaţii europene cunoscute apar, începînd din mileniul 7 î.e.n., în Spaţiul Carpatic, cu extensii, iniţial, către sud, sud-vest şi vest,  către  Peninsula  Balcanică, Grecia, Iliria, sudul Italiei, Panonia etc., aşa cum s-a răspîndit civilizaţia începuturilor europene (v. Figurile 1-6, realizate de prof. Marija Gimbutas, pe baza descoperirilor arheologice, publicate în volumul The goddesses and Gods of Old Europe, 6500-3500 B.C. Myth and Cult Images, London, Thames ans Hudson, 1990, 310 p., 252 ilustraţii, 171 figuri şi 8 hărţi).

Concluziile autoarei acestui excelent volum sînt:

Civilizaţia europeană între 6500 şi 3500 î.e.n. nu era o oglindire provincială a civilizaţiei Orientului Apropiat, care îi absoarbe realizările prin difuziune şi invazii periodice, ci o cultură distinctă, care prezintă o identitate unică. Multe aspecte ale acestei culturi rămân a fi explorate . Unul din principalele scopuri ale acestei lucrări este acela de a prezenta manifestările spirituale ale Europei vechi.

În momentul de faţă se cunosc aproximativ 30000 sculpturi miniaturale din lut, marmură, os, cupru sau aur, dintr-un total de 3000 şantiere arheologice ale erei neolitice şi calcolitice din sud-estul Europei. Cantităţile enorme de vase ritualice, altare, echipament sacrificial, obiecte cu scriere, modele de lut ale templelor, atestă deja o civilizaţie originală (p.11). Astfel de urme se găsesc şi în alte zone, dar numai în SE Europei există o asemenea cantitate de figurine care pot face posibil un studiu comparativ (p.12). 

Era de aşteptat ca civilizaţia să apară la ţîţînele lumii şi nu undeva unde viaţa umană era deosebit de grea sau direct imposibilă, cum, de neînţeles, susţin unii specialişti occidentali.

Indiferent de modul de împărţire , prin natura lucrurilor, România a fost totdeauna în “centrul lumii” şi, cu toată evidenţa, în centrul Europei, în zona ai cărei locuitori font figure d’ancetre dans les annales de la civilisation, groupe qu’on prédispose au rôle de fondateurs de l’humanité historique / fac figură de strămoşi în analele civilizaţiei, grup care este predispus rolului de fondatori ai umanităţii istorice (Les premieres civilisations, par Gustave Fougeres et al., Paris, 1926).

La data apariţiei cărţii din care am citat, limitele acestei zone sînt destul de largi şi vagi, la nivelul cunoaşterii din acel moment, dar, cu timpul, ele vor ajunge să fie determinate cu destulă exactitate. Oricum la Nord la frontiere serait marquée par une ligne qui passerait au nord de l’ancienne Roumanie / frontiera ar fi marcată printr-o linie care ar trece la nordul vechii Românii (ibid. p.2).

Printre savanţii care şi-au dat seama de rolul extraordinar jucat în istoria Europei, printre altele, de l’historie primitive des peuples Balkaniques (ibid. p.VI) se află şi celebrii Louis Halphen şi  Philippe Sagnac.

În această lucrare se recunoaşte că: la place qu’a tenu dans l’histoire le groupe de peuples dont ce volume va retracer les destinées ne se mesure pas d’apres l’espace qu’il occupait sur le globe … Il a pensé et agi; il a créé des ocuvres durables, substruction de l’édifice dont nous sommes les héritiers / locul pe care l-a avut în istorie grupul de popoare căruia acest volum îi va retrasa destinele nu se măsoară după spaţiul pe care-l ocupa pe glob… El a gândit şi a acţionat; el a creat opere durabile, baza edificiului ai cărui moştenitori sîntem (p.1).

Această realitate este atît de clară încît savanţi de pe diverse meridiane, care s-au ocupat de istoria culturii şi civilizaţiei europene, au ajuns, la distanţe mari de timp, la concluzii similare, toţi recunoscînd Spaţiul Carpatic ca matcă a populaţiilor europene. Să ne fie îngăduit să cităm cîteva constatări ale unora dintre aceştia.

1 Clémence Royer, în “Bulletin de la Société d’Anthropologie”, Paris, 1879, p.202-203, scrie:

Que les Celtes, les Germains, meme les Latins viennent de l’Orient de l’Europe je l’admets, je le crois.  Mais, par contre, toutes les légendes, toutes les traditions des Aryas historique de l’Asie les font venir de l’occident.  D’un côté comme de l’autre, nous sommes amenés a rechercher leur barceau commun vers le bas Danube, dans cette Thrace pélasgique dont on ignore la langue…./ că celţii, germanii, chiar latinii vin din estul Europei o admit şi o cred. Dar, din contră, toate legendele , toate tradiţiile arienilor istorici din Asia îi arată venind din occident. De o parte ca şi de cealaltă noi trebuie să le căutăm leagănul comun la Dunărea de jos, în această Tracie pelasgică a cărei limbă o ignorăm.

2 Virchow, într-un articol intitulat Les peuples primitifs de l’Europe, a cărui traducere în franceză a fost publicată în “Revue Scientifique” din 4 iulie 1874, scrie printre altele:

Les Celtes qui peuplerent la France actuelle y vinrent de la Mer Noire, en remontant le Danube. / Celţii care populează Franţa actuală au venit aici de la Marea Neagră urcând în susul Dunării.

3 Jean Laumonier, în cartea sa La nationalité française, vol II Les Hommes, Paris, 1892, afirmă:

Ce qui est hors de doute c’est l’origine orientale des Celtes.  Le roumain ou Dace moderne est le vrai Celte de l’Europe orientale. / Ceea ce este în afară de îndoială este originea orientală a celţilor (p.180). Românul sau Dacul modern este adevăratul celt al Europei răsăritene (p.188) etc.

4 André Lefevre, în lucrarea sa Les races et les langues, Paris, 1893, p.176-177, scrie:

Les Celtes bruns dont l’etnographie releve la trace depuis la Dacie jusqu’a l’Armorique et a l’Irlande, les Gaulois blonds…tous ces peuples, qui parlaient un dialecte, des dialectes indo-européens, ont bien marché d’Orient en Occident: a tel point qu’ils ont été poussés et refoulés jusqu’au Rhin et a l’Atlantique, par les Allemands et les Slaves.  La langue gauloise, presque anéantie, était notoirement apparentée au latin – ce qui en explique la disparition rapide. / Celţii bruni cărora etnografia le relevă urma din Dacia pînă în Armoric (Bretania) şi în Irlanda, Galii blonzi … toate aceste popoare, care vorbeau un dialect, dialecte indo-europene au mers dinspre orient către occident; astfel că au fost împinşi şi respinşi pînă la Rin şi Atlantic, de către germani  şi  slavi.  Limba  galică,  aproape  nimicită,  era  cunoscută  ca  înrudită cu latina – ceea ce explică dispariţia ei rapidă.

5        Theodor Mommsen, în celebra lui Istoria romană, considerată şi astăzi un adevărat monument al istografiei moderne asupra Romei antice (Istoria romană, vol. I, ESE, 1967, p.7), acum mai bine de 146 ani, scrie: Italia est surprinzător de săracă în vestigii al epocii primitive…Pînă în prezent n-a fost descoperit nimic care să îndreptăţească presupunerea că existenţa speciei umane în Italia este anterioară cultivării pământului şi topirii metalelor. Dacă umanitatea s-a găsit într-adevăr, cândva, în interiorul graniţelor Italiei pe o treaptă primitivă de civilizaţie, pe care obişnuim s-o numim starea de sălbăticie, atunci pur şi simplu n-a rămas nici o urmă din aceasta (op. cit., p.23).

Răsăriţi din aceeaşi tulpină din care s-au născut popoarele elene, italice şi germanice, celţii au imigrat, fără îndoială, ca şi acestea, dinspre partea orientală a Europei. (ibid., p. 195)

Profesorul André Piganiol (Sorbona) în cartea sa Histoire de Rome, PUF, 1939, scrie cu convingerea cunoscătorului:

Pour l’Europe (sauf les Balkans), presque tout ce qui précede la conquete romaine fait partie de la préhistoire (p. VII) /Pentru Europa (în afară de Balcani), aproape tot ce precede cucerirea romană face parte din preistorie.

Iar în altă parte, după ce analizează diverse zone europene, conchide:

Mais, le point de départ de la civilisation de toutes ces countrées doit etre cherché au nord de la péninsule balkanique (p. 6). / Dar, punctul de plecare al civilizaţiei tuturor acestor spaţii trebuie căutat la nordul peninsulei balcanice.

etc.

Toată lumea ştiinţifică priveşte Spaţiul Carpatic ca punctul de unde a început civilizaţia.

În ce priveşte limba, în afară de Contele d’Hauterive, Felix Colson, W. Hoffmann, V. Kiparski, din care am citat în alte locuri etc., profesorii Olof Gjermann şi Erik Ljungberg în cartea deja citată, p. XX, scriu:

Rumanian has undoubtedly been the most generous contributor.  About 1500 of the circa 3600 words taken down from Taikon’s speech are of the Rumanian origin, and most of them are easily recognizable as loan words. / Româna a fost fără îndoială cel mai generos donator (!, nota. ns.).  În jur de 1500 din circa 3600 de cuvinte culese din graiul lui Taikon sînt de origine română şi cea mai mare parte dintre ele sînt uşor recognoscibile ca vorbe împrumutate.

Am ajuns s-o citim şi pe asta: româna donatoare de cuvinte, căci în dicţionarele româneşti, limba română apare numai ca împrumutătoare din graiurile care au ieşit din ea.

Nu se găseşte nici un studiu, nici azi, scris cu seriozitate, asupra totalităţii limbii române, deşi au mai trecut 120 de când B.P. Hasdeu făcea trista lui constatare.

Măcar în virtutea cercetărilor şi constatărilor atîtor savanţi străini ar trebui ca lingvistica românească şi istoriografia română să părăsească poziţiile regionale adoptate din neştiinţă, cu mai bine de un veac în urmă, de nişte inşi cu viziuni subalterne (a se vedea P. Eliade şi destui alţii) şi să se privească istoria românilor şi limba română de pe poziţiile lor reale.

În legătură cu poziţia subalternă a “spiritului public” din România,  Gheorghe Eminescu, nepotul de frate al gloriosului poet şi om de cultură, povesteşte (Amintiri, Ed. Floare albastră, 1995, p. 38):

Era la noi un aşa mare curent filo-francez încît unii erau mai francezi decît francezii.

—————————————————————–

Îmi amintesc cum, la izbucnirea războiului (mondial) în 1914, un boier franţuzit, cum erau toţi boierii noştri, spunea la Cafeneaua Capşa că dacă ar pieri România faptul n-ar fi decît un  incident în istoria omenirii, dar dacă ar pieri Franţa ar fi un  cataclism.

Dacă n-ar fi decît cele 1500 de cuvinte româneşti găsite de profesorii suedezi într-un dialect popular din India – dialect care n-are o formă scrisă – pe de o parte confirmă rezultatele studiilor Universităţii din Cambridge, iar pe de altă parte, cu celelalte date din prezentul studiu, care apar pentru prima oară în România, şi tot ar obliga la reconsiderarea poziţiei limbii române în lume.

În acest sens, prezentul volumaş a încercat să arate că pot exista şi alte puncte de vedere, antitetice punctelor de vedere “istorice”, la care s-a oprit ştiinţa românească, că abordări mai aproape de adevăr sînt nu numai posibile, dar şi imperios necesare.